Astazi, de Ziua Dobrogei, as fi vrut să scriu eu ceva care să arate ceea ce simt pentru acest ținut, dar tot Geo Bogza exprimă mai bine ceea ce vreau eu să transmit:
„În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea!”
La mulţi ani, dobrogenii mei, români, turci, tătari, aromâni, lipoveni, greci, bulgari, italieni și câte etnii mai sunt în acest tărâm pe care-l împărțim în pace şi bună înţelegere!
La mulţi ani, Dobrogea mea!