Politica locală în Mangalia

Angajaţii din administraţia publică, la mâna primarului pentru plata salariului

Reprezentanţii a 16 unităţi administrativ teritoriale din judeţul Constanţa, în marea lor majoritate secretari ai comunelor, s-au întâlnit, recent, în cadrul unei şedinţe organizate în comuna Cumpăna, pentru a discuta modul de aplicare a Legii nr. 153/2017.

Mai exact, a fost pusă în discuţie problema grilei de salarizare pe care consiliile locale o vor aproba prin hotărâri, urmând ca, în baza acestor decizii, ordonatorul de credite să stabilească lunar salariile cu respectarea prevederilor legale.

Noua lege exclude din sfera principiului legalităţii, adică a stabilirii salariului prin norme juridice de forţă a legii, personalul încadrat la articolul 11 alin 1, respectiv funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora şi transferă atributul de stabilire a salariilor acestora către consiliile locale.

O altă problemă pusă în discuţie este cea referitoare la iniţierea proiectului de hotărâre şi întocmirea rapoartelor şi referatelor de specialitate.

Cei prezenţi au adus în discuţie faptul că schimbarea de legiferare a modului în care este salarizată o parte a personalului bugetar este contrară art. 1 din Constituţie, ce consacră principiul legalităţii.

Astfel, prin Decizia nr.108 din 14 februarie 2006, Curtea Constituţională a decis că „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului”.

În concluzie, lipsa unei astfel de reglementări pentru o parte a personalului bugetar, respectiv cel aferent administraţiei publice locale, face imposibilă aplicarea unor criterii obiective de stabilire a salariilor.

Concret, din punctul de vedere al secretarilor prezenţi la întâlnire a reieşit că dispoziţiile legii privitoare la lipsa coeficienţilor de ierarhizare pentru personalul din administraţia publică locală contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice (de exemplu un consilier juridic în două comune identice vor avea coeficienţi diferiţi, deşi au aceleaşi atribuţii, responsabilităţi, volum de muncă) să aibă un tratament juridic diferit.

Mai mult, secretarii prezenţi la întâlnire au reclamat că legea instituie diferenţe de regim juridic absolut nejustificate obiectiv şi rezonabil între categorii de lucrători din administraţia publică (între două unităţi administrative identice şi între personalul din aceeaşi unitate), diferenţă care va genera serioase dezechilibre structurale din perspectiva resurselor umane, posibila migraţie a forţei de muncă, fără a avea un scop legitim urmărit, fiind de natură să genereze situaţii în care anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate obiectiv, fapt ce reprezintă o discriminare care afectează constituţionalitatea textelor legii.

Totodată, au fost discutate şi analizate problema sporurilor, plata orelor de noapte, precum şi multe alte probleme.

La final s-a ajuns la concluzia că se elimină instituirea unui cadru legal, transparent şi nediscriminatoriu pentru categorii de personal bugetar aflat în funcţii şi situaţii similare, fiind transferat atributul de stabilire a salariilor acestora către consiliile locale.

Practic, se ajunge în situaţia în care, salariul personalului bugetar din administraţia publică locală va depinde de voinţa exclusivă a reprezentanţilor consiliilor locale şi primarului, fără a avea determinare legală.

Carmen Mocanu, Cuget Liber 08.07.2017

Cum i-a scăpat PSD de griji pe aleşii locali. Legea primarilor absoluţi intră în vigoare

Legea nr. 140/2017 pentru modificarea art. 128 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pentru modificarea art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost deja promulgată de preşedinte şi publicată în Monitorul Oficial. Deşi a fost o iniţiativă liberală din mandatul trecut, legea a fost întoarsă pe dos de Comisia Juridică a Senatului, condusă de pesedistul Şerban Nicolae. Nici măcar liberalii nu au fost atenţi ce votează, astfel că de la o intenţie bună s-a ajuns la o lege cu dedicaţie pentru primari, care devin stăpâni pe banul public.

Din 20 iunie 2017, toţi aleşii locali pot aproba orice, pot repartiza orice lucrare, pot contracta orice serviciu după capul lor şi fără să răspundă pentru ceea ce fac. Potrivit Legii 140/2017, ei nu mai au nevoie de nicio altă semnătură, de niciun aviz de legalitate sau de specialitate ori de vreun aviz tehnic atunci când emit un document administrativ. Un proiect de lege depus de liberali în 2016 prevedea ca secretarul, care pune avizul de legalitate, să răspundă exclusiv pentru legalitatea actului, iar primarul trebuia doar să certifice prin semnătura sa faptul că a fost respectat circuitul documentelor în instituţia pe care o conduce şi că sunt toate semnăturile tuturor celor responsabili în domeniu, conform cu prevederile legate în vigoare. Legea a fost votată, în această formă, în Camera Deputaţilor. Ajunsă în Senat, legea a trecut de comisii dar, când să se voteze în plen, senatorul Niculae Bădălău i-a convins pe senatori să retrimită legea în Comisia Juridică, de unde s-a întors complet schimbată. Aşa s-a ajuns în situaţia în care primarul poate decide ce vrea el, fără temei legal, iar decizia lui să producă efecte juridice. Cătălin Deaconescu, consilier general PNL, a declarat pentru Cotidianul că ”întreaga lege este o inepţie neaplicabilă. Practic, după adoptarea alin. 5 se pot emite acte administrative şi fără fundamentare sau semnare/contrasemnare de către executivul primăriei. Dacă ne uităm la alin. 6 şi 7, funcţionarii publici care refuză semnarea unui act care încalcă legea, trebuie să motiveze în scris refuzul, iar aprecierea că ei refuză <fără acoperire susţinută de temeiuri juridice> cui îi aparţine? Primarului sau instanţei?”. Legea a fost promulgată de preşedinte şi publicată în Monitorul Oficial.

Ce spune noua lege

Articolul I, alin. 5 din Legea 140/2017, aşa cum a fost aprobată de Senat la data de 15 mai 2017, spune că „Actele autorităţilor administraţiei publice locale aprobate sau emise fără a fi fundamentate, semnate, contrasemnate sau avizate din punct de vedere tehnic sau al legalităţii, produc efecte juridice depline”.
Alin (6) ”Refuzul funcţionarilor publici şi al personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actul administrativ, precum şi eventualele obiecţii cu privire la legalitate se fac în scris, în termen de trei zile lucrătoare de la data primirii actului, şi se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop”.
Alin. (7) ”Persoanele prevăzute la alin. (6) care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori să avizeze sau care prezintă obiecţii cu privire la legalitate, fără acoperire susţinută de temeiuri juridice, răspund administrativ, civil sau penal, după caz, în condiţiile legii.”

Interpretarea juriştilor şi efectele posibile

Fostul prefect al Capitalei Cătălin Deaconescu, în prezent consilier general PNL, spune că ”elaborarea şi emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale prealabile, concomitente sau posterioare. Aceste forme procedurale sunt valabile atât pentru actele administrative individuale, cât şi pentru actele administrative normative. Rapoartele si referatele sunt acte prealabile prin care organul administrativ, îşi precizează opinia în legătură cu unele situaţii de drept sau de fapt de rezolvarea cărora depinde emiterea unui act administrativ de către un alt organ administrativ. Acesta nu produce prin ele însele efecte juridice”. El mai spune că o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti trebuie semnată de preşedintele de şedinţă şi contrasemnată pentru legalitate de secretarul general al Primăriei Capitalei. ”În prezent, dacă secretarul nu o semnează, aceasta nu devine hotărâre. De acum, cu noua prevedere, ne aşteptăm la multe astfel de hotărâri (care încalcă în mod vădit legea) pe care secretarii vor refuza să le semneze şi care vor produce efecte depline, cu prejudicii greu de cuantificat. Practic, primarul sau preşedintele de şedinţă de Consiliu Judeţean va putea face orice, fără a avea nevoie de semnăturile celor din aparatul de specialitate”, comentează Deaconescu. El dă cel mai minor exemplu. Primarul va putea să dea afară sau să angajeze pe cineva fără să respecte legea şi fără să aibă viza Serviciului de resurse umane. ”Dar putem să ne gândim la cheltuirea banilor publici după bunul-plac, fără acoperire legală sau bugetară. Legiuitorul spune că în cazul producerii unor consecinţe vătămătoare este angajată exclusiv răspunderea juridică a semnatarilor. Până acum se atrăgea şi răspunderea Unităţii Administrativ Teritorială”.

Oportunitatea, necontrolabilă

Alexandru Pânişoară, consultant pe probleme de drept al urbanismului la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, nu este atât de radical. El spune că noua lege ”introduce în mod expres prevederea potrivit căreia oportunitatea actelor administrative nu mai poate face obiectul controlului altor autorităţi. În principiu, actele administrative cu caracter normativ nu formează valori politice noi, acesta fiind atributul legii, ci se limitează la precizarea modalităţilor de punere în executare a legii. Dacă legea ar prestabili întotdeauna în detaliu toate condiţiile şi modalităţile de intervenţie a organelor administraţiei publice prin acte administrative, atunci aceste organe ar fi doar nişte automate care nu s-ar adapta sarcinilor aşa de diversificate şi mereu în schimbare pe care le prezintă dinamica vieţii sociale. De aceea, organele administraţiei publice tebuie să dispună de o anumită iniţiativă şi să aibă posibilitatea de a aprecia situaţiile în care vor emite actele administrative, să aprecieze deci oportunitatea acestor acte. Astfel, condiţia de oportunitate a actelor administrative se sprijină pe legalitatea acestor acte. Majoritatea actelor administrative sunt emise de organele administraţiei publice folosindu-se de dreptul lor de a aprecia oprtunitatea acestor acte. Oportunitatea actului administrativ este acea putere discreţionară de care se bucură autoritatea publică în luarea deciziilor, decizii care se materializează prin acte administrative, fiind manifestarea de voinţă a autorităţii, dar care se întinde în limitele legii”. Pânişoară constată că ”asupra actului administrativ se pot efectua două tipuri de controale, controlul de legalitate şi controlul de oportunitate, cel din urmă fiind eliminat în mod expres prin noua modificare. De reţinut este că şi anterior, oportunitatea actului administrativ, era în limitele atribuţiilor prevăzute de lege. În concluzie, emitentul actului administrativ nu mai răspunde pentru oportunitatea emiterii actului ci doar al legalităţii acestuia”.

Legi nefundamentate

O altă modificare o constituie extinderea sferei de răspundere şi asupra celor care elaborează fundamentarea tehnică şi a legalităţii a actului administrativ, le avizează sau contrasemnează, după caz, pentru legalitate, aceste acte. ”Actele administrative vor putea fi emise şi fără a avea la bază fundamentarea, avizele sau contrasemnarea acestora, producând efecte juridice depline, iar răspunderea aparţine doar semnatarilor. Prin acest lucru se vor putea emite acte administrative mult mai rapid, evitând proceduri administrative şi birocratice care îngreunau emiterea actului pe circuitul administrativ, dar, prin care, semnatarul îşi va asuma toată răspunderea. Alin. (7) este interesant din perspectiva faptului că atunci când un funcţionar va refuza semnarea unui act, semnătură ce ar constitui o condiţie de validitate a actului (adică fără de care actul nu este valid), acesta va trebui să justifice, pe temeiuri legale, în maxim 3 zile, refuzul. Această prevedere este binevenită în contextul tergiversării emiterii actelor administrative pe circuitul administrativ, care de cele mai multe ori poartă atâtea semnături câte niveluri iearhice sunt de la consilierul ce-l întocmeşte până la conducătorul instituţiei”, comentează Alexandru Pânişoară.
El spune că prin existenţa registrului în care se consemnează motivarea funcţionarului care a refuzat să semneze actul, întemeiată legal, va constitui o probă de verificare a legalităţii actului emis.

cotidianul.ro 06.07.2017