Politica locală în Mangalia

Toți am protestat, pe bună dreptate, pentru faptul că în plin sezon estival iluminatul public stradal aproape că nu a existat, pentru că spațiile verzi numai verzi nu erau, pentru că Mangalia a fost deficitară la curățenie. Puțini știu că toate acestea țin de contractele pe care le-a încheiat SPADPP. Nici acum nu este rezolvată problema iluminatului public stradal: este beznă printre blocuri, căci contractele cu firmele de întreținere sunt în stand-by. Nici acum nu avem o situație clară a administrării spațiilor verzi: este posibil ca primăvara să vină fără amenajări florale, iar municipiul să prezinte tot o imagine deplorabilă. Cum a rămas cu Polaris nu mai știu, dar situația nu este limpede, în niciun caz.
Așadar am avut o administrare proastă și păguboasă, care ne-a adus prejudicii de imagine, ca municipiu și ca stațiune, dar și financiare (Curtea de Conturi a imputat cheltuirea unor sume pentru prestarea serviciilor în cadrul acestor contracte „cu cântec”). Nu am văzut, de când sunt consilier local, vreun raport al SPADPP prin care să se explice toate aceste neajunsuri, care să prezinte soluții pentru crizele prin care am trecut. Am primit, în schimb, raportul Curții de Conturi care incriminează felul în care a funcționat ADPP. Iar problemele semnalate nu sunt de ieri, de azi. Se dovedește că fost o regie care a gestionat execrabil banul public, creând numeroase căi de scurgere către unii sau alții. De ce nu trebuie să lăsăm lucrurile așa este, sper, evident pentru oricine.
Un coleg din consiliul local se dă de ceasul morții prin Poiana lui Iocan pe care și-a creat-o pe internet (și al cărei staroste este), referitor la această temă, acuzându-mă de nu știu ce gogomănii. Dacă avea vreo nelămurire, mă contacta să discutăm. Acum este tardiv, din punctul meu de vedere, pentru că îi consider parteneri de discuție numai pe cei care au bărbăția de a-mi vorbi direct și care nu ajung să bată câmpii, ci iau în discuție rezolvarea unor probleme, nu acutizarea acestora.
Contraargumentul pe care l-am auzit adesea este că desființarea nu ar rezolva problema, că de preferat ar fi numirea unui alt director. Mă îndoiesc. Când sistemul dezvoltat acolo a dus la prejudicii însemnate, înseamnă că trebuie regândit totul. Este ca și cum ai spune că și Caritas-ul, și FNI-ul ar fi trebuit să continue. O spun clar pentru toată lumea: nu angajații ADPP care nu aveau putere de decizie sunt vinovați, la fel cum nici casierii de la ghișeele FNI nu au furat din banii oamenilor. Fără voie, au intrat într-un joc murdar orchestrat de cei care țineau butoanele și au avut de suferit, la rândul lor. Directorul ADPP este un fel de primar numit peste un buget, un coordonator secundar de credite care nici măcar în fața electoratului nu va deconta ceea ce face.
Disfuncționalitățile erau pasate până acum, ca vină, între SPADPP și primărie. Serviciile administrației locale merg prost, este vizibil cu ochiul liber. Așadar sistemul trebuie să fie regândit, pornind de la alte premise. Descentralizarea, externalizarea serviciilor sunt, pe acest coridor, experimente eșuate. Din punctul meu de vedere, salubritatea, transportul local, spațiile verzi etc – toate trebuie să fie oferite direct de către administrația locală, nu prin contracte cărora le apar peste noapte acte adiționale. Iar pentru aceasta nu putem să folosim cercurile vicioase create în jurul beneficiarilor sistemului pus la punct în regie. Mai mult, este de preferat să angajăm oameni din Mangalia care să lucreze în cadrul acestor servicii, decât să se încheie contracte de care apoi tot noi să ne plângem, deoarece umflă facturile și operează după bunul-plac.
Unii vor spune că există și un pericol: controlul va fi deținut de un singur om. Da, însă și responsabilitatea. Pe de o parte, sunt convins că în ultimii 20 de ani a fost la fel legat (cu mici pauze temporale), iar o schimbare serioasă poate avea loc numai odată cu modificarea legislației românești, care oferă portițe. Pe de altă parte, ce este oare de preferat: pasarea răspunderii, ca până acum, ori discuția cu subiect și predicat despre cel care se va face vinovat? Aruncarea pisicii peste gard nu ne-a adus, până acum, decât mai mulți vinovați și nicio rezolvare.
Concluzia personală este simplă: varianta în care ne este clar tuturor cine este responsabil pentru gestionarea bugetului municipiului și cine are obligația de a face să funcționeze adecvat serviciile publice este logică, simplă, lipsită de ambiguitate. Îmi doresc să fie exprimate și opinii cu privire la tema de discuție, dar sunt interesat numai de cele argumentate și de cele care trec de zona pătimașă și oferă soluțiile optime, raționale.

Sorin Mihai, Facebook