Politica locală în Mangalia

Consilierii locali ieşeni vor putea fi verificaţi, în timp real, de orice locuitor al oraşului. Câţiva voluntari au creat o platformă specială pe care se vor posta propunerile acestora, până la finalizarea lor. Astfel, orice decizie va fi luată o dată cu verificarea opiniei publice.

Voluntarii, care au lucrat câteva sute de ore pentru finalizarea acestui proiect, sunt membrii unei asociaţii non-guvernamentale. Pe această platformă se regăsesc informaţii despre toţi consilierii locali din 2012 până în prezent, baza fiind de acum actualizată cu orice schimbare.
„Am vrea să facilităm implicarea în decizia publică şi, de asemenea, să îmbunătăţim dialogul cu decidenţii, pentru că acum observăm o prăpastie în ceea ce înseamnă aleşi şi ce înseamnă cetăţean, o neîncredere,” explică Alexandrina Dinga, iniţiator proiect.
Membrii acestui proiect îţi doresc, prin acest proiect, să existe transparenţă între conducere şi opinia publică.
„Site-ul nu face altceva decât să urmărească nişte obiective de activitate care ne pot spune cât de performant este un consilier , cât de puţin este un altul,” spune Lucian Vornicu, voluntar.

„Consilierii vor simţi o anumită presiune, poate, din partea electoratului,” adaugă Raluca Onofreiciuc, voluntar.
Consilierii locali nu par a fi deranjaţi de faptul că vor fi monitorizaţi în permanenţă de ochii curioşi ai poporului, ba chiar au îmbrăţişat această iniţiativă. „Atunci când există transparenţă apar efecte benefice de ambele părţi. Pe de-o parte lumea capătă mai multă încredere în consiliu, înţelege ce se întâmplă, pe de altă parte consilierii se responsabilizează,” precizează Andrei Postolache, consilier local.
Potrivit Digi 24, 29 de tineri au participat la crearea acestei platforme. Aceştia doresc să o îmbunătăţească constant, ba chiar să fie o platformă interactivă unde Consiliul Local şi Judeţean să comunice direct cu fiecare cetăţean în parte.

Melania Stoica, evz.ro 21.06.2016

Dacă în alți ani electorali, politicienii au pus la punct tot felul de sisteme, mai mult sau mai puțin legale, pentru a aduce lumea la vot, la alegerile locale din data de 5 iunie a.c., cea mai folosită metodă a fost cea a flagrantului.

În comunele mici, unde lupta electorală a fost una strânsă, primarii în funcții au pus la punct, încă din timp, un sistem prin care tot felul de persoane au ajuns să aibă flotant pe anumite adrese din comuna respectivă.

De exemplu, comuna Mărgău, din județul Cluj, lupta electorală s-a dat între actualul primar de la PSD, Petru Ungur și Lucian Radoviciu, candidatul de la Partidul Mișcarea Liberală, partidul unde președinte este Traian Băsescu.

Pentru cine nu știe, comuna Mărgău este una destul de izolată, la Poalele Munților Apuseni, fiind și comuna natală a fostului premier Emil Boc. În această comună au fost făcute 76 de buletine de identitate tip flotant. Cu alte cuvinte, 76 de persoane și-au mutat, temporar domiciliul la Mărgău. Potrivit unor surse oficiale, printre aceste persoane, se regăsesc câteva persoane din București dar și mai mulți romi din orașul Huedin.

În urma numărării voturilor, comisia electorală a stabilit că lupta a fost foarte strânsă, candidatul PSD, fiind reales în funcție la o diferență de nouă voturi. Astfel, Petru Ungur a avut 383 de voturi în timp ce contracandidatul său, Lucian Radoviciu, 374 de voturi.

La Gilău, muncitorii de la autostradă au făcut diferența

O altă comună mare din județul Cluj, unde lupta electorală a fost una tranșată de ”flotanți” este Gilău.

Lupta electorală a fost câștigată de fostul primar, Dumitru Sfârlea la o diferență de 29 de voturi, în fața contracandidatului său, Vasile Topan de la PNL.

În Gilău, din nou o comună unde nu ai ce să faci sau de ce să te muți, au fost făcute 77 de buletine de flotant. Potrivit unor surse locale, marea majoritate a celor care sau mutat temporar la Gilău, sunt angajații societății de construcții care lucrează la Autostrada Transilvania, sectorul Gilău-Nădășel.

Un reprezentant al Prefecturii Cluj a declarat pentru EVZ că, în acest an, legislația privind evidența populației a fost modificată astfel încât fiecare primărie care are în subordine un birou de evidența populației a putut face acorda vize de flotant.

Mihai Șoica, ezv.ro 16.06.2016

La 26 de ani de la masacrul din Piața Universității, doar urmașii victimelor minerilor și-au adus aminte de sângeroasele zile de 13, 14 și 15 iunie 1990. Nici președintele României, Klaus Iohannis, nici vreun alt oficial al statului nu a amintit de cel mai negru episod din istoria post-comunistă a țării noastre

A trecut mai bine de un sfert de secol de la cel mai sumbru episod din istoria recentă a României. În cei 26 de ani scurși de la căderea regimului comunist, este prima oară când demnitarii aflați la cârma țării uită să menționeze mineriada din 13-15 iunie 1990. Inventarul acelor evenimente, făcut de Asociația Victimelor Mineriadelor, arată următoarele: “1.024 arestări ilegale, 746 răniți, 3.500 oameni bătuți, 1.466 cartușe trase. Oficial, au existat 7 morți. Neoficial, 188 de morți”. În timpul Mineriadei din iunie 1990, minerii și forțele de ordine au intervenit pentru a înăbuși protestele din Piața Universității. Au lovit în tot ce au prins. Toți cei care semănau a intelectuali sau protestatari au fost împușcați, bătuți, arestați și transportați cu dubele Poliției la o unitate militară din Măgurele, unde au fost interogați.

Discursul de mulțumire al lui Ion Iliescu

Pe 15 iunie, minerii au fost retrași la Romexpo, unde îi aștepta Ion Iliescu cu un discurs de mulțumire: „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiință civică. (…) Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești.
Vreau să vă mulțumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile. (…) Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piața Universității și armament. La clădirea Asociației „16-21 Decembrie”, depozite de bâte și de alte asemenea arme albe, lanțuri și așa mai departe. În subsolul clădirii Universității s-au descoperit arme: 22 de puști Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condițiuni, și saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. Cum se poate motiva în sediul unui partid politic, în sediul unor asociații declarate apolitice, prezența unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniții, de droguri și arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva așa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au și unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în aceasta perioadă. (…) Știm că avem în dumneavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie vom apela! Sper să nu mai fie nevoie să apelăm la dumneavoastră”.

După discursul președintelui ales pe 20 mai 1990, minerii au fost conduși la Gara de Nord și trimiși înapoi în Valea Jiului, de unde au revenit în Capitală pentru Mineriada din septembrie 1991. La începutul anului 1999 au fost opriți la Stoenești.

Împușcați în spate din Ministerul de Interne

Valentin Mocanu, Marian Mitriță și Gheorghe Duncan au fost împușcați mortal din spate, în zona sediului Ministerului de Interne. Procurorii au făcut reconstituirea abia după zece ani. Aceștia au căzut în părculețul din spatele ministerului. Din rapoartele medico-legale ale celor trei a reieșit că au murit prin împușcare cu arma de calibrul 7,62 mm, pe 13 iunie 1990. Nici până azi nu s-a stabilit cine a apăsat pe trăgaci, dar la dosar există probe că s-a tras chiar din sediul Ministerului de Interne. Una dintre victime a primit asistență medicală chiar în sediul Ministerului de Interne, după care a fost dus la Spitalul MI, unde a decedat.

Ucis la doar 17 ani

Dragoș Drumea, un adolescent de 17 ani, a fost împușcat în spate, pe 14 iunie, la jumătatea distanței dintre Romarta Copiilor și Piata Universității. Glonțul a atins coloana vertebrală și a ricoșat în cap, pe unde a ieșit. Din datele existente la dosarul Mineriadei 13-15 iunie reiese că în zona Romarta Copiilor au acționat trei dispozitive militare care aveau drept scop curățirea perimetrului Poliția Capitalei – Cercul Militar Național de „golani”.

Redeschiderea dosarului Revoluției, confirmată de Instanța Supremă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat, luni, decizia Parchetului General de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Revoluţiei.

Judecătorii de la Instanţa Supremă au admis o sesizare a procurorilor de la Parchetul General şi au confirmat redeschiderea anchetei în dosarul Revoluţiei.

Pe 5 aprilie, Bogdan Licu, care asigura atunci interimatul în funcţia de procuror general, anunţa redeschiderea anchetei, pe motiv că soluţia de clasare dată în octombrie 2015 de Parchetul Militar este netemeinică şi nelegală, „fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor informații, date și documente esențiale referitoare la evenimentele din 1989, aspecte care au condus la stabilirea unei situaţii de fapt incomplete şi, sub unele aspecte, eronate, iar, pe cale de consecinţă, la o greșită încadrare juridică a faptelor, toate acestea zădărnicind aflarea adevărului și identificarea tuturor făptuitorilor, precum și a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”. Bogdan Licu mai arăta că, din modul de desfăşurare a anchetei la Parchetul Militar, rezultă că nu a existat o preocupare pentru stabilirea unor aspecte esenţiale referitoare la evenimentele din perioada 17 – 30 decembrie 1989.

În opinia lui Bogdan Licu, stabilirea corectă a situaţiei de fapt în această cauză nu se poate face fără analizarea în detaliu a tuturor circumstanţelor anterioare, concomitente şi ulterioare evenimentelor şi fără luarea în considerare a factorilor externi, care au contribuit la căderea guvernelor comuniste din Europa de Est.

Roland Cătălin Pena, evz.ro 14.06.2016

Încep cu un apel bine simțit.

Stimati pupincuriști nu uitați că mîine 13 iunie este aniversarea  președintelui  Klaus  Iohannis  (n.1959). Nu uitați să il felicitați. Poate vă ține minte și cine știe.

Pupincurismul este o meserie foarte răspindită și face ravagii în toate mediile. În partide, parlament, în guvern. Lingușirea, periatul, frecatul clanței din anticamera marelui lider, extrasul scamei de pe gulerul șefului sunt la mare preț  pentru ca sunt aducatoare de mari foloase. Valoarea respectivului aspirant la o carieră se probează în insistența cu care atinge cu buzele dosul preafericitului X, ajuns sus. Așa e și pe trepte, scările permit această manevră dorsală delicată. S-a ajuns chiar la frenezie. Asta se intimplă mereu după campanii electorale cînd se redistribuie plăcinta și România se porționează.

Zeloșii se înfig în umbra primarului, a ministrului, a grangurului de la partid, a excelenței sale. A tuturor celor care sunt pe listă să ajungă mari și tari. In 2016  lingușeala a luat un mare avînt. Iohannis a devenit ținta fervorii pupincuriste românești. Nimic nou. Aspiranții își probează cu brio dexteritatea, cit de pupăcioși sunt și atracția lor pentru cururi de mari ștabi. Servilismul e iar la mare preț. Dar cu neamțul le va fi ceva mai greu chiar dacă lingușitorii sunt meseriași și cu o îndelungată experiență. Neamțul e altă școală. Se cer alte metode, mai perfide. Oricui îi place să fie lăudat, lingușit. Oameni suntem, vanitatea e vanitate, amorul propriu la fel. Avem timp pina în 2019  sa vedem dacă pupincuriștii vor avea și succes.