Mangalia – politica locală

Istoria şi dezvoltarea companiei de salubrizare Polaris în judeţul Constanţa sunt strâns legate de încrengăturile politice şi cumetriile electorale. Călcând pe „cadavre”, firma şi-a extins activitatea în mari oraşe ale judeţului, odată cu ascensiunea în funcţii a primarilor pesedişti, colegi de partid şi subalterni al influentului parlamentar Eduard Martin, a cărui familie deţine Polarisul.

Unul dintre marile scandaluri ale vremii a fost modul în care Polarisul a intrat în Mangalia, ajutat de proaspăt instalatul primar social-democrat Claudiu Tusac. De fapt, aceasta a fost prima mişcare mai îndrăzneaţă a acestuia, catalogată la vremea aceea drept o datorie întoarsă către colegul său de partid.

Tusac, omul cheie

În 2008, când a câştigat Claudiu Tusac mandatul de primar, de curăţenia Mangaliei se ocupa firma Uranus. Şi nu se ocupa deloc rău dacă ţinem cont de faptul că municipiul era cunoscut drept unul dintre cele mai curate oraşe din România. Însă acest lucru nu a contat foarte mult pentru caracatiţa pesedistă, care trebuia să aibă grijă de bunăstarea şi interesele propriilor lideri.

Cum Primăria Mangalia avea deja un contract pentru salubrizarea străzilor şi întreţinerea spaţiilor verzi cu SC Uranus, iar asociaţiile de proprietari din oraş aveau încheiate înţelegeri directe cu această firmă pentru ridicarea gunoiului menajer, posibilităţile companiei lui Martin de a intra pe piaţă erau restrânse. Nu pentru multă vreme, însă.

După ce a ajuns Tusac edil şef, Primăria Mangalia a refuzat o bună vreme să plătească firmei de salubrizare Uranus serviciile prestate, datoria ajungând la 2,4 milioane lei. Cum pentru o firmă locală această sumă reprezenta foarte mulţi bani, Uranusul a intrat în imposibilitatea de a-şi plăti angajaţii şi ceilalţi furnizori, cel mai important fiind groapa de gunoi.

Dacă nu s-a putut cu frumosul…

Consilierii locali de la acea vreme îşi amintesc perfect cum a stat treaba. „Au gândit totul simplu şi foarte eficient. Primăria nu a plătit către Uranus prestările de servicii, iar Uranusul nu a putut să îşi plătească mai departe angajaţii şi groapa de gunoi. Mai mult, administratorul gropii de gunoi, un apropiat al grupării Tusac, a cerut imediat intrarea în insolvenţă a firmei datoare. În aceste condiţii, SC Uranus a fost constrânsă să îşi concesioneze o bună parte din contract către Polaris”, îşi aminteşte consilierul local la acea vreme, Paul Foleanu.

Mai mult, îşi amintesc aleşii locali de atunci, Tusac le-a propus rezilierea contractului cu Uranus şi încheierea unei noi înţelegeri cu Polarisul, însă PNL şi PDL au refuzat. „Nu a putut să rezilieze contractul cu SC Uranus pentru că ne-am opus noi. Vroia ca astfel să încheie un nou contract cu Polarisul. Apoi a vrut să modifice preţurile la salubrizare şi Primăria să stabilească un preţ unic pentru gunoi, ce va fi plătit de fiecare locuitor al Mangaliei. Astfel, oamenii ar fi plătit direct la Primărie taxa de gunoi, iar Primăria ar fi încheiat contracte de salubrizare cu cine ar fi vrut ea. Pentru moment nu le-a ieşit, deoarece ne-am opus noi cei de la PNL şi cu cei de la PDL, însă au pus mâna pe salubrizare prin alte mijloace”, ne povesteşte un fost consilier liberal.

Aşa că lucrurile s-au făcut mai „neortodox”. După îndelungate presiuni, inclusiv proteste ale propriilor angajaţi care erau de luni bune neplătiţi, Uranus a fost nevoită să renunţe la măturatul stradal şi la strângerea gunoiului, rămânând doar cu întreţinerea spaţiilor verzi, serviciile acestea fiind concesionate către Polaris. În scurt timp, firma familiei Mazăre a scos de tot din decor concurentul, punând mâna pe toată salubrizarea Mangaliei, de la contractele cu asociaţiile de proprietari şi până la salubrizarea domeniului public.

În momentul de faţă, gunoiul se plăteşte prin asociaţiile de locatari sau direct prin contrat cu Polarisul, în timp ce Primăria are cu această firmă contracte de salubrizare a domeniului public şi de întreţinere spaţii verzi.

În timp ce la Constanţa taxa de habitat (gunoi menajer + domeniul public) este de 3 lei pe persoană în 2016, la Mangalia Polarisul încasează 4,5 lei de persoană numai gunoiul menajer, restul serviciilor fiind achitate din conturile Primăriei.

În acest fel, cititorii îşi pot face o idee despre modalitatea în care firmele de casă ale mai marilor oameni politici sau din administraţie reuşesc să se extindă şi să se înfrupte nestingherite din banul public. Aceasta este reţeta perfectă prin care camarilele politice au girat căpuşarea bugetelor locale, eliminând aproape în stil mafiot concurenţa sau firmele care le alterau interesele. Polarisul şi Mangalia este doar un exemplu.

Cosmin Zaporojan, Cuget Liber 19.01.2015