Mangalia – politica locală

Despre cluburi sportive şi geambaşii sportului la Mangalia!

Pe 12 octombrie a avut loc o „întâlnire” între primarul Radu Cristian şi nişte părinţi cu tema „sportului din Mangalia”. Au participat Paul Trucmel, preşedintele (?)  Asociaţiei Sportive „Callatis”, viceprimarul Mangaliei, domnul Romulus Dumitrana, precum şi nişte ne-nominalizaţi „oameni din sport” de la „nişte cluburi” la fel de ne-nominalizate.

Petrică Toma

Nu contest aici nici aportul indubitabil al domnului Paul Trucmel la dezvoltarea sportului mangalian şi nici valoarea administrativă a „viceprimarului” Mangaliei, domnul Romulus Dumitrana (oare ce mai face Bogdan Maganu?). Totuşi trebuie să lămurim, încă de la început, o chestiune: aceste „cluburi sportive” sunt ale statului sau sunt entităţi private din punct de vedere organizatoric, comercial şi financiar?  Răspunsul este clar! Fie ele S.R.L.-uri, fundaţii sau alte tipuri de asocieri, nefiind organizate şi deţinute de către instituţii ale statului, din punctul de vedere al legii, ele tot entităţi private sunt.
Mai mult decît atât (o expresie foarte dragă lui Radu Cristian) în momentul în care sportivii plătesc taxă (că plătesc taxe şi nu unele foarte mici!) este clar ca este vorba despre entităţi private înregistrate ca atare la Registrul Comerţului ! Spre ştiinţa tuturor părinţilor: cluburile sportive organizate de catre stat nu percep taxă, dimpotrivă asigură integral şi gratuit toate cheltuielile necesare dezvoltării sportivului ! Iar aici fraţii Luca, (cel puţin Ion şi Lucian) pot depune mărturie, căci nu cred că Statul Român a perceput vreo taxă de la părinţii lor din judeţul Botoşani atunci când s-au format ca sportivi, acum 40 de ani! Revenind la întâlnirea primarului cu părinţii sportivilor din 12 octombrie (la restaurantul Cazino? Alt loc de întâlnire nu au găsit?):  eu nu înţeleg decât faptul că primarul, o autoritate a statului, face trafic de influenţă pe faţă în beneficiul unor entităţi private (cluburile sportive private), indiferent dacă ele sunt sau nu sunt ascunse sub masca unei „Asociaţii Sportive Callatis”. Aceste cluburi sportive au patroni şi fac profit la vedere (în cazul S.R.L.-urilor) sau „ascuns” (în cazul fundaţiilor şi altor tipuri de O.N.G.-uri). Deci orice mică sau mare sesizare depusă la D.N.A. ar putea să facă rău nu numai primarului aflat (deocamdată) în funcţie, ci şi părinţilor care fac aceste presiuni ne-legale.  Dintr-un anumit punct de vedere este de înţeles şi presiunea părinţilor în acest sens, dar este clar că ei sunt dezinformaţi. Pe scurt, la înscrierea copiilor la un club (de fotbal, de baschet, de balet, de gimnastică ritmică, de caiac-canoe, de lupte ş.a.m.d.) „antrenorul” (plătit din bani privaţi) le promite „câte-n lună şi stele” inclusiv accesul la terenuri şi săli sport. Părinţii nu au de unde să ştie că aceste promisiuni sunt mincinoase, (taxa „de sală” fiind ilegală, oricum am lua-o!) deoarece niciun club privat din oraşul Mangalia nu deţine în proprietate propria sală de sport sau propriul teren de sport. O excepţie notabilă este sala de sport aflată în complexul hotelier Allutus (deţinut de dna Ghiulghian Membulat) dar care este destinat exclusiv închirierii către alte cluburi sau activităţi sportive. Dar asta e o investiţie imobiliară privată pe care actuala consiliera locală şi-a asumat-o public şi „la vedere”.  Apropos, de ce nu face presiuni Radu Cristian şi asupra Complexului Allutus pentru folosirea gratuită de către „copilaşii Mangaliei” a sălii de sport de acolo? Oare o fi ştiind că ar încălca legea? Ce-ar fi să iniţiem şi noi un proiect de H.C.L. prin care să obligăm o entitate care nu aparţine Consiliului Local (cum este şi Şcoala nr.1) ca să obligăm pe doamna Membulat Ghiulghian să-şi pună la dispoziţie sala de sport, gratuit, altora? Pentru „copilaşii Mangaliei” ? „Ce naiba, doar vorbim despre copilaşii Mangaliei, nu-i aşa?”  Nimic nu este mai mincinos (dar ce mai contează la Radu Cristian încă o minciună !) decât să-ţi „smulgi părul din cap” pretinzând că lucrezi pentru binele copilaşilor Mangaliei. La fel îşi „smulgea părul” şi Gigi Becali când pretindea că el vrea baza sportivă din Ghencea pentru „binele fotbalului românesc” când el, de fapt, făcea profit milioane de euro pe an. Şi uitaţi unde a ajuns !!! (atenţie dom’  primar!)

Ce este cu adevărat o bază sportivă? Şi de ce minte Radu Cristian? De unde vine această patimă?

Radu Cristian minte fie din neştiinţă, fie din obişnuinţă, fie din oportunism electoral. Căci, o bază sportivă în adevăratul sens al cuvântului cuprinde: terenuri (principale şi de antrenament), vestiare, instalaţii (electrice, sanitare etc) sală de sport, sală de antrenament, serviciu de cazare (propriu), serviciu de hrănire (propriu), serviciu medical şi de urgenţă (non-stop), pază şi securitate, facilităţi de transport, antrenori, preparatori fizici etc. Toate astea constituie o „bază sportivă”.
Avem la Mangalia aşa ceva? Nici vorbă. Primarul (încă în funcţie) dar şi camarilla din jurul său sunt interesaţi doar de baza imobiliară reprezentată de sălile de sport şi de hectarele de teren aflate în jurul lor. Atât şi nimic mai mult.  Ce există la Şcoala nr.1, la Liceul Industrial şi la Liceul Callatis? Nişte terenuri de sport asezonate cu câte o sală de sport dedicată orelor de educaţie fizică ale elevilor în cadrul orelor dedicate prin programa şcolară. Atât!  Putem vorbi despre baze sportive? Nici vorbă. Nici măcar „baza sportivă Pescăruş” nu este întocmai o bază sportivă deoarece nu dispune decât de nişte facilităţi minimale. Dar nu la aia se referă geambaşii sportivi atunci când, hrăpăreţ, vorbesc despre „bazele sportive”. Ei vor să se împroprietărească cu terenurile şi sălile de sport ale celor trei instituţii şcolare pomenite mai sus.

Unde e şmecheria?

Toată lumea stă şi se întreabă ce este cu această „nebunie” a „bazelor sportive” pe care a dezvoltat-o Radu Cristian în ultimii trei şi jumătate. Parcă nimic nu mai contează pentru acest viitor fost primar decât aceste aşa numite „baze sportive”.   De unde apare interesul şi de unde apare profitul?
Câteva idei:
– Cotele de transfer: Patronii din sport s-au prins că e rost de profit prin cotele şi sumele de transfer ale sportivilor cu rezultate. Dacă s-ar putea chiar instruiţi de alţii (de cluburile sportive ale statului, pe banii statului, cu antrenori plătiţi de stat!) şi transferaţi „pe şest” la cluburile private. Şi vorbim aici de sume care pleacă de la mii de euro la sute de mii de euro (Negoiţă, Oancea şi cu Trucmel ştiu mai bine subiectul!). Dar pentru asta le trebuie facilităţile iniţiale de instruire a sportivului, adică „bazele”  sportive cât mai ieftine şi chiar gratuite (mă refer aici inclusiv la plata utilităţilor) pentru a-şi putea maximiza profitul. De exemplu, din 40-50 de copii fotbalişti instruiţi pe an, dacă 2 sau 3 pleacă la Farul Constanţa sau la alte cluburi, profitul e asigurat. Dar pentru asta, repet, trebuie un teren de fotbal cu vestiare, cu toată dotarea necesară pe care aceşti „geambaşi” sportivi nu le au. Şi atunci, nu e mai simplu să le pună la dispoziţie statul? Iar primarul să le facă viaţa mai uşoară? Cu o cotă parte aferentă?
– Turismul sportiv: L-am auzit anul trecut, o dată, pe Luca Ion dezvoltând această idee (cinste lui, măcar a fost corect şi a expus ideea clar). Într-adevăr, nu neapărat faptul că pregăteşti sportivi şi-i vinzi aduce profitul cel mai mare (că n-om fi noi, la Mangalia, cum sunt ăia de la La Massia sau cei de la Academia Ajax!) ci organizarea de turnee sportive. Or, aici, orice federaţie sportivă cere dovada deţinerii unei „baze sportive” pe care să se desfăşoare „campionatele” mondiale, europene, balcanice, naţionale sau regionale. De unde să deţină geambaşii ăştia aşa ceva? Aşa că e mai simplu să impună şcolilor să „le dea gratuit” spre binele „sportului românesc” (întocmai ca şi Gigi Becali menţionat mai sus). Iar banii vin din mai multe surse:
.    O dată de la Federaţia respectivă care sponsorizează generos pe organizator,
. A doua oară din taxele părinţilor care, nu-i aşa (?), plătesc pentru copilaşii lor,
. A treia oară din contractele de sponsorizare şi publicitate care, să nu uităm, sunt destul de generoase (la Mangalia ştie doar Dorel Colgiu de ce!)
. Nu în ultimul rând din cazări şi din hrăniri. Organizatorii îi cazează şi îi hrănesc pe aceşti mii de oameni, în fiecare an, la propriile lor hoteluri şi la propriile lor restaurante !
= De exemplu, ştiaţi că un anumit „antrenor” din Mangalia deţine propria lui maşină de Salvare, privată? Ştiaţi că doar cu ea se asigură asistenţa medicală la majoritatea evenimentelor sportive? Asigurare medicală care se plăteşte din graficul federaţiilor, nu-i aşa? Aici chiar chestiunea devine hilară, că ei iau banii, dar primarul îi roagă pe cei de la Jandarmerie sau de la Marină să le asigure, gratuit, corturi medicale!
= Dar, ia uitaţi-vă câte mii de cazări (plus trei mese pe zi) au făcut fraţii Luca vara asta doar din organizarea campionatelor naţionale de baschet şi de lupte pe plajă! Ca să nu mai pomenesc de altele!
Cu alte cuvinte, cu o investiţie minimă (doi-trei antrenori, un microbuz şi ceva relaţii) dacă Radu Cristian le dă gratuit „copilaşilor Mangaliei” sala de sport, geambaşii sportivi din Mangalia fac profit maxim.

Ce spune legea?

Radu Cristian este şeful PNL Mangalia (deci acţionează şi politic, nu cum „îşi smulgea părul din cap” pe 12 octombrie că el nu vorbeşte politic!). E vorba despre acelaşi PNL care şi-l asumă pe Emil Boc la Cluj. Este vorba despre acelaşi Emil Boc (tot de la PNL) care, în calitatea lui de prim-ministru, a forţat adoptarea Legii nr.1 din 2011 a Educaţiei Naţionale.  Iar acolo, în lege, se spune clar că aceste terenuri şi clădiri ale şcolilor devin proprietate a Consiliilor Locale (până acum 4 ani au fost proprietatea statului prin ministerele de resort) pentru a responsabiliza comunitatea locală în gestionarea procesului de învăţământ. Acum, Radu Cristian crede, ca şi Radu Mazăre la Constanţa (şi unde e acum Radu Mazăre ?) că acestea sunt proprietatea lui privată. Nicidecum, căci aceeaşi lege spune clar că terenurile şi clădirile unităţilor de învăţământ sunt dedicate exclusiv învăţământului şi aparţin patrimoniului educaţiei.  Spre ştiinţa unora, mai ales a „liderilor” de la Asociaţia Sportivă (?), cu referire directă la Lucian Luca şi la Paul Trucmel, dar şi a consilierilor locali vă supun atenţiei, din nou, o chestiune care nu a fost pomenită pe 12 octombrie de către viitorul fost primar şi anume articolul 112 din Legea nr.1 din 2011 şi care spune aşa la alineatul (6): Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În caz contrar, actele de schimbare a destinaţiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. Cu alte cuvinte niciun teren şi nicio clădire din patrimoniul educaţiei (fie ele de sport, de cazare sau altceva)  nu-şi pot schimba destinaţia:
– nici ca obiect de activitate. Am în vedere aici cazul unui primar din judeţul Olt care, sub aceeaşi justificare că „şcoala oricum nu-l foloseşte”, a transformat terenul de sport al şcolii generale (tot prin HCL aşa cum vrea şi Radu Cristian să-i bage „la bulău” pe consilierii locali din Mangalia), în islaz comunal cu aceeaşi temă: „e al nostru, al Consiliului Local!”
– nici ca destinatar al procesului. Aici iar aduc în amintire cazul lui Gigi Becali care, deşi folosea stadionul de fotbal din Ghencea exclusiv pentru fotbal (un fotbal bun şi notabil, se pare!) totuşi nu reprezenta o instituţie fotbalistică a statului, ci o asociaţie de drept privat.
–  ****

Pe 12 octombrie am văzut că au apărut la „şedinţa publică” şi „gemenele Consiliului Local”: doamnele Ariciu şi Membulat. Tocmai de aceea acum am un cuvânt şi pentru cei care-l încântă (în auto-lăudarea lui de sine) îl incită şi-l sprijină pe viitorul fost primar la aceste fapte în speranţa că vor face profit. Conform noului Cod Penal sunt pedepsite nu numai fapta inculpatului (în acest caz de la 6 luni la 3 ani, fără posibilitatea suspendării pedepsei!)  ci şi cei care l-au împins la decizia de a comite o infracţiune, în calitate de co-făptuitori. Ei, ce ziceţi domnilor Banu, Trucmel (1+1), Negoiţă, Luca (1+1), Oancea, Dumitrana, Crăciunescu, ce spuneţi doamnelor consiliere Membulat şi Ariciu, ce spuneţi dragi „părinţi” ai sportivilor din Mangalia? Mai achiesaţi la ideea de a „prelua bazele sportive” de la Şcoala nr. 1, de la Liceul Industrial şi de la Liceul Callatis? Aveţi curajul necesar ca să deveniţi parteneri ai unui posibil infractor?

Şi totuşi întrebarea cu iz de D.N.A. :

Cum îşi permite instituţia Primăriei Mangalia, prin primarul Radu Cristian să preseze alte instituţii ale statului (recte instituţiile de învăţamânt) pentru a favoriza nişte entităţi private în „preluarea” unor active ale statului? Ce interese are? Cât îi iese la afacerea asta ?