Mangalia – politica locală

26 iulie 2015

Tovarăşu’ Daniel Ciobotea, unde eşti, preafericitule, când violul e crimă? Sau asta n-aduce bani?

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 12:35

Tovarăşu’ Dan Ilie Ciobotea, ştii ce-i asta: „Aţi merita să adunăm tot satul aici, să vă violeze, să vedeţi ce înseamnă un viol”? Mă-ndoiesc că ai, cu adevărat, habar. M-am întrebat de multe ori de ce tocmai în cele mai grele şi neliniştite momente ale noastre, ale credincioşilor din ţărişoara asta declarată în majoritate ortodoxă, cel pe care ar fi trebuit să-l simţim alături poate la fel de mult ca pe Dumnezeu a fost de negăsit.

M-am întrebat unde a fost Patriarhul în acele prime momente îngrozitoare în care poporul era îngenuncheat de tragedii ca-n Apuseni sau ca la Siutghiol sau ca în Muntenegru.

Mă întreb şi acum unde-i preafericitul Dan Ilie Ciobotea, cel mai credincios dintre credincioşii neamului, cel mai înţelept dintre creştini, când o comunitate întreagă e zguduită din temelii de un caz care a scos la iveală nu doar un viol de o ferocitate uluitoare, dar mai ales o problemă socială îngrijorătoare. Un caz tulburător cu o fată batjocorită până la moarte sufletească de şapte violatori, un caz care pare să fi ridicat preşul sub care a fost dosită de nişte minţi schimonosite o societate lăsată de izbelişte, o societate sărăcită voit şi cu forţa, o societate lipsită de dreptul la o educaţie sănătoasă.

Mă întreb unde-i preafericitul neamului, când o bucată din ţara pe care el ar fi trebuit s-o păstorească omeneşte, după legile Domnului, e făcută bucăţi de toţi politrucii care ne-au condus în ultimii zeci de ani? De toţi baronii plimbaţi acum de la o puşcărie la alta. De toţi miniştrii şi de toţi intelectualii din fruntea ţărişoarei, care au găsit mereu aceeaşi singură soluţie pentru acea bucată de ţară: s-o lase să moară de foame, s-o lase să se zbată în sărăcie, s-o îndobitocească voit, să scoată din ea şi ultima fărâmă de judecată lucidă, ultima fărâmă de credinţă în bine, s-o aducă în halul acela de disperare în care s-o poată controla până la ultima firimitură de pâine. Aceeaşi unică soluţie care lor, politrucilor, le-au asigurat, zeci de ani, bani, voturi şi putere.

M-am întrebat unde-i tovarăşu’ Dan Ilie Ciobotea, omul acela în carne şi oase, înfăşurat în straiele lui bătute cu aur, care ar fi trebui să ştie mai bine decât nişte părinţi, fraţi, psihologi, poliţişti, judecători, jurnalişti, experţi de toate felurile, decât noi toţi la un loc cum se alină durerile unor suflete. Cum se domoleşte o violenţă infiltrată deja prea adânc în unele minţi. Cum se aduce liniştea într-un colţ de ţară, în care ne-am înghesuit cu milioanele, de câteva zile, aruncând judecăţi corecte sau nu. Un colţ de ţară care acum, într-un moment răscolitor, ar avea nevoie să vadă calea bună. Ar avea nevoie de linişte, de alinare, de îndrumare. Ar avea nevoie să judece drept, să scape de ură, de răzbunare, de suferinţă. Ar avea nevoie, poate mai mult decât orice dreptate lumească, să-L vadă pe Dumnezeu.

Tovarăşu’ Ciobotea, dar asta ştii ce este: „Vreţi să ne băgaţi băieţii în puşcărie? Mă duc eu în locul lor. Ei sunt tineri, cum să facă puşcărie pentru aproape nimic”? Am toată credinţa că nu-nţelegi nimic din ce ascund, cu adevărat, aceste vorbe. Aceste cuvinte ale unui om pierdut în temniţa unor gânduri bolnave, acolo unde cazul copilei violate până la inconştienţă de şapte bărbaţi este privit ca „aproape nimic”.

M-am întrebat unde-i acum tovarăşu’ Dan Ilie Ciobotea, când în ţara pe care o păstoreşte mai mult în acte sunt creştini pentru care legile proprii, deformate până la absurd, sunt mai presus de cele după care ar trebui ghidat, educat şi ridicat un popor. M-am întrebat unde-i acel preafericit care ar trebui ca, măcar atunci când unii dintre noi îşi pierd sufletele, minţile, credinţele, să vină lângă noi asemeni un duh sfânt.

M-am tot întrebat unde-i tovarăşu’ Dan Ilie Ciobotea? Dar n-am găsit răspunsul. Ce am găsit, însă, a fost altceva. Au fost, în ultimele zile, nişte ştiri pe site-ul oficial al Patriarhiei, din care aflăm fie că trebuie să ne rugăm pentru ploaie, fie că este ziua de naştere a tovarăşului, fie cum şi-a sărbătorit, cu fast, ziua acelaşi tovarăş, fie despre încă o răfuială, probabil a infinita, cu „interese obscure şi necinstite”, între Biserică şi nişte jurnalişti. Răfuială din care aflăm cu subiect şi predicat de la şefii ortodoxiei româneşti cum se face corect o licitaţie pentru amenajarea mormintelor în care vom ajunge cu toţii.

Tovarăşu Ciobotea, dar asta ştii ce este: „Patriarhul Daniel s-a întânit cu premierul Victor Ponta, însoţit de vicepremierii Liviu Dragnea, Gabriel Oprea şi Daniel Constantin, precum şi de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu ocazia unei vizite particulare de binecuvântare” (întâlnire care a avut loc în aprilie 2014, cu puţin timp înainte de alegerile europarlamentare). Sunt bani şi putere. Sunt sigură că ştii.

Tovarăşu’ Ciobotea, dar asta ştii ce este: „Vicepremierul Liviu Dragnea a primit Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru ajutorul acordat unor biserici. La semnalul Preafericitului Daniel, preoţii i-au cântat lui Dragnea: Vrednic este!”. (evenimentul a avut loc în octombrie 2014, foarte aproape de alegerile prezidenţiale). Sunt tot bani şi putere. Aşa cum am convingerea că ştii.

Tovarăşu’ Ciobotea, dar asta ştii ce este: „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini”. (Isaia 41:10) Sunt absolut convinsă că asta nu vrei să ştii.

P.S. Peste 400.000 de români au semnat petiţia online prin care se cere judecarea şi pedepsirea corectă a celor şapte bărbaţi din localitatea vasluiană Văleni, care au violat, în noiembrie 2014, o fată de 18 ani. Transmiteţi-i şi voi un mesaj de susţinere tinerei din Vaslui, folosind hashtag-ul‪ #‎violulecrima‬. Noi, jurnaliştii ziarului „Adevărul”, ne vom asigura că mesajele voastre vor ajunge la ea, iar o parte din ele vor fi publicate pe adevarul.ro şi în ediţia tipărită a ziarului. Dacă apropiaţii şi rudele violatorilor duc acum o campanie de denigrare a victimei, noi trebuie să-i arătăm că oamenii normali din această ţară sunt alături de ea şi nu tolerează asemenea fapte.

Ramona Ursu, adevarul.ro 25.07.2015

După 25 de ani, Târgul Estival de Carte îşi închide, pentru totdeauna, porţile

Filed under: Sudul litoralului — lucian visa @ 11:01

Cea de a XVIII-a ediţie a Târgului Estival de Carte “Carte la Nisip” şi-a deschis porţile la Casa de Cultură Mangalia. “In Honore, Mangalia”, acesta este sloganul sub care, până pe 9 august, unii dintre cei mai reprezentativi creatori de artă din ţara noastră se vor întâlni, seară de seară, cu locuitorii oraşului, dar şi cu turiştii ce vor să guste câteva clipe de cultură la malul mării.

Ediţia de anul acesta are o dublă aniversare: una a bucuriei împlinirii a 25 de ani de la lansarea sa (pe 25 iulie 1990), dar şi una regretului, pentru că Târgul îşi trăieşte, zilele acestea, ultimele clipe.

“Vă fac o mărturisire, în premieră”, a declarat, pentru “Ediţia de Sud”, Gheorghe Todor, organizatorul Târgului Carte la Nisip. “Regret nespus, dar am ajuns la un capăt de drum: târgul acesta este ultimul. De aceea, fac, tot în premieră, un apel public către oricine crede că va putea perpetua acestă tradiţie unică în România: dau brand-ul Târgului de Carte pentru… un leu!”

Ideea unui Târg de Carte a apărut, după cum mărturiseşte Gheorghe Todor, înainte de 1990: “La început, pur şi simplu doream să am o librărie. La un moment dat, am văzut la televizor, o ştire despre un târg de carte în Germania, undeva într-un orăşel. Atunci am crezut că pot face ceva similar şi la noi, la Mangalia. Aşa am reuşit să demarez proiectul primului târg de carte particular din România, dar şi din Europa de Est”. Timp de şapte ediţii târgul nu s-a mai ţinut, din lipsa fondurilor. Tot acesta este şi motivul ruperii “lanţului” cultural, după 25 de ani şi închiderea “Cărţii la Nisip”.

Prof. univ. dr. Paul Marinescu, care, în anii ’90 lucra ca director tehnic la Editura Cartea Românească, îşi aminteşte cum s-a născut ideea unui târg privat de carte la Mangalia: “Distribuţia de carte se făcea, la vremea aceea, cu … geamantanul! Gigi Todor, care avea o librărie, venea, lua cărţie cu valiza, se urca în taxi, mergea cu trenul şi aşa aducea volumele la Mangalia. Într-o zi a venit la mine şi mi-a spus despre idea lui de a organiza o expoziţie de carte pe litoral. Şi, pentru că atunci nu ştiam ce amploare are un astfel de eveniment, i-am propus să facem un târg de carte. Aşa s-a născut această manifestare pe care o consider fabuloasă”.

“A omorî târgul, asta de crimă”

Prof. Ionel Dumitrescu, la rândul său unul dintre artizanii târgului, spune că a fost martor al ambelor “nebunii” culturale de la Mangalia – deschiderea primei librării private din România, într-un garaj ce purta, obraznic, numele de Nichita Stănescu şi organizarea primei ediţii a târgului, la Club Bazin din Neptun. “La ediţia de anul acesta, Gigi Todor a anunţat că vrea să omoare târgul. La modul fastuos, cum îi place lui. Eu însă nu cred că moartea e mai frumoasă cu cai mascaţi, că mori la 25 de ani sau la 29, nu are nicio relevanţă. Mori când mori, nu când te pregăteşti. Iar a omorî târgul, asta de crimă…”, spune prof. Ionel Dumitrescu.

Anul acesta, “In Honore, Mangalia” aduce, după cum ne-a mărturisit organizatorul său, Gheorghe Todor, o bună parte a invitaţilor ediţiilor anterioare. Vor veni, printre alţii, la Casa de Cultură Mangalia, Walter Ghicolescu, Dan-Silviu Boerescu, Andrei Păunescu, Grigore Leşe, Denisa Comănescu, Lidia Bodea, Adrian Cioroianu, alături de Mircea Cărtărescu, un “obişnuit” al Cărţii La Nisip.

editiadesud.ro

Powered by WordPress