Mangalia – politica locală

10 iunie 2015

Primăria toacă sume astronomice în litigii de rea-credinţă

Filed under: administraţie publică — lucian visa @ 17:52

Primăria Mangalia toacă sume astronomice în tot felul de litigii de rea-credinţă, aşa cum le califică, poate subiectiv, persoane care au ajuns să fie târâte în zeci de dosare civile şi penale. Deja a devenit o aventură periculoasă să te pui cu Primăria lui Radu Cristian. Chit că nu el e „tăticul” în materie juridică. „Tătic” e… secretara, Petrina Boiţă, o doamnă care a lăsat roba de avocat pentru a se ocupa de legalitate în Primăria cucerită de fostul şef al Gărzii Financiare. Dormind în noii papuci de secretar al Municipiului Mangalia, Boiţa a uitat să atace în termen sentinţa civilă 2089/08.06.2012, dată de Tribunalul Constanţa în Dosarul 10023/118/2011. Prin aceasta, instanţa de judecată obliga municipalitatea să plătească daune de 2.700.000 de lei firmelor Fill I. Com SRL şi Erdan Import Export SRL. Primăria şi-a revenit din adormire, abia după 19 zile de la comunicare, când a formulat recurs la Curtea de Apel Constanţa. Cum termenul legal era de 15 zile, recursul a fost respins ca tardiv, hotărârea din 8 iunie devenind astfel irevocabilă. Cu această armă juridică în mână, câştigătorii procesului s-au dus la executorul judecătoresc Gelu Grasu Iulian, care a început procedurile de executare silită împotriva Primăriei.

Originea despăgubirilor

În 2007, cele două firme fuseseră eliminate în mod injust de la licitaţia publică pentru atribuirea traseelor de minicare, în baza contestaţiei depuse, nu de o altă firmă participantă, ci de unul din funcţionarii comisiei de licitaţie. Acel funcţionar, fără a avea vreo calitate sau vreun interes legitim, s-a pomenit să conteste el licitaţia. După gestul său de vitejie, o comisie de derbedei a aprobat aşa-zisa contestaţie, „scuipând” pe întreaga procedură derulată până atunci. Erdan şi Fill I Com s-au dus în justiţie, iar o instanţă a Curţii de Apel Constanţa a anulat procesul-verbal al comisiei de contestaţii, obligând Primăria să continue procedura de licitaţie, de unde rămăsese. Cu hotărârea în mână, patronii celor două firme s-au prezentat la Primărie, acolo unde primar ajunsese, între timp, “reformistul” Tusac. Dovedind un comportament abuziv, Tusac a refuzat pur şi simplu să ţină cont de hotărârea judecătorească. Erdan şi Fill I Com s-au întors în instanţă, cerând daune pentru perioada în care fuseseră privaţi de dreptul câştigat în justiţie. Aşa s-a ajuns la condamnarea Primăriei, la plata sumei de 2.700.000 de lei noi în beneficiul patrimonial al celor două firme.

O megacampanie de hărţuirie juridică

Pentru a evita executarea silită, Primăria Mangalia a dezlănţuit un veritabil război în justiţie. Într-o primă fază, avocaţii municipalităţii au răspuns cererilor de executare silită cu cinci procese: o contestaţie la executare în contradictoriu cu Fill.I.Com, o contestaţie la executare în contradictoriu cu Erdan, o contestaţie în anulare faţă de hotărârea Curţii de Apel Constanţa, o revizuire faţă de decizia dată în recurs de Curtea de Apel Constanţa şi o altă revizuire faţă de sentinţa de fond, a Tribunalului Constanţa. Primele două procese s-au închis de la sine, după ce Erdan Import Export SRL şi Fill.I.Com SRL au renunţat la executarea silită (pe care aveau să o redeschidă la o diferenţă de câteva luni). Apoi, cererea de revizuire a deciziei date în recurs de Curtea de Apel Constanţa a fost respinsă, ca inadmisibilă (Hotărârea 286/18.02.2013, pronunţată în dosarul 1418/36/2012). Contestaţia în anulare a fost şi ea pierdută, ca nefondată (Hotărârea 477/20.03.2013 pronunţată în Dosarul 1422/36/2012). În aceste condiţii, ultima şansă era revizuirea Sentinţei 2089/08.06.2012 a Tribunalului Constanţa. În acest caz, Primăria şi-a motivate cererea prin referire la faptul că propriul avocat i-a apărat interesele cu viclenie. Luni bune, procesul s-a derulat într-o continuă tergiversare din partea Primăriei, care a cerut amânări cu nemiluita, a recuzat judecătoarea şi a formulat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o cerere de strămutare a dosarului către o instanţă chipurile obiectivă. Curtea supremă a admis cererea şi a strămutat dosarul la Tribunalul Brăila. În ciuda faptului că a plătit o cauţiune de 270.000 de lei, Primăria a pierdut până la urmă procesul, după ce Tribunalul Brăila a apreciat că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, adică la şase luni după aflarea motivelor de revizuire, iar nu în termen de o lună, aşa cum scria în Codul (vechi) de procedură civilă. Şase luni în care Boiţa şi ceilalţi de la Primărie au dormit în papuci. Recursul promovat de Primărie la Curtea de Apel Galaţi a fost şi el respins ca nefondat.

Tergiversarea supremă: legea e strâmbă!

Lupta s-a dus pe două fronturi: împotriva executării silite propriu-zise şi împotriva titlului executoriu (Sentinţa Civilă 2089/08.06.2012). Pe primul front, Judecătoria Mangalia a dat mereu câştig de cauză Primăriei, însă soluţiile locale au fost infirmate de Tribunalul Constanţa. La fiecare eşec, Primăria a răspuns cu un nou asalt, deschizând un alt procese de revizuire, ba chiar şi un dosar penal împotriva expertului judiciar care stabilise valoarea prejudiciilor. În baza acestor acţiuni de atac la titlu, avocaţii municipalităţii au obţinut noi suspendări provizorii ale executării silite, la Judecătoria Mangalia. Războiul continuă şi în momentul de faţă. Procesele sunt tergiversate de cereri bizare de interveţie în interesul alăturat municipalităţii, depuse de firma de pază a fraţilor Luca, de Spitalul Municipal, de Consiliul Local şi de alte persoane înregimentate sub steagul lui Radu şi Boiţă. Din nou Primăria a apelat la Înalta Curte, cerând strămutarea noii revizuiri. Dosarul a „aterizat” la Slobozia, acolo unde avocaţii municipalităţii deja au recuzat judecătorul care a îndrăznit să pretindă o cauţiune de 5% din valoarea litigiului. Într-un al proces, avocaţii au cerut răgazul să atace o lege, nu contează care!, la Curtea Constituţională a României, urmărind astfel să obţină amânări şi suspendări de cel puţin şase luni de zile. O fi legea strâmbă, aşa cum susţin ei?

Republica Radu&Boiţă

Într-un alt proces, de data aceasta deschis de cele două firme (şi câltigat pe fond), s-au cerut daune pentru perioada în care primarul Cristian Radu a refuzat în mod abitrar să continue procedura de licitaţie supendată în 2007, aşa cum fusese obligat prin două hotărâri judecătoreşti irevocabile. Între timp, Radu a încredinţat contractul pentru traseele de minicare, fără nicio licitaţie, unei firme care a cumpărat aşa-zise drepturi litigioase/de creanţă de la unul din participanţii din 2007, aşa cum am detaliat pe larg în materialul anterior. Repetăm: justiţia îl obligase să continue procedura de licitaţie cu trei firme, iar nu să semneze un contract pe genunchi cu un singur cumpărător de drepturi litigioase, căruia i-a predat şi drepturile pe care nu le cumpărase de la Erdan şi Fill.I.Com. Faptele de vitejie ale primarului Radu fac acum obiectul dosarului penal 221/P/2013 al DNA Constanţa. Patronul Erdan Import Export SRL spune că, în cadrul unei audienţe la DNA, i s-a comunicat faptul că această unitate de parchet a început urmărirea penală împotriva lui Cristian Radu, pe 5 ianuarie 2015, în vreme ce Petrina Boiţă a fost încadrată ca simplu martor.

41 de procese

Trebuie să mai spunem că, în total, între părţile acestui război juridic au fost deschise 41 de procese. 41 de procese în care Primăria a fost reprezentată de mai mulţi avocaţi, suportând aşadar onorarii consistente, cheltuieli de deplasare, cheltuieli de expertize, taxe de timbru şi cauţiuni. În acest ritm, n-ar fi deloc surprinzător să aflăm, într-o bună zi, că autoritatea locală a prăpădit în procesele pierdute mai mulţi bani decât avea de achitat.

Incompatibilul Grimberg

Ultimul apărător angajat de Primărie, în acţiunile ei de asalt, este Costin-Andrei Grimberg din Bucureşti. Din puţinele referinţe de pe internet, aflăm că acesta l-a reprezentat pe Beinur Nuredin, într-un proces civil, în anul 2011. Patronul Erdan Import Export SRL l-a reclamat pe Grimberg, în dosarul penal de la DNA Constanţa, că i-ar fi propus, într-un cadru privat, să-şi vândă drepturile litigioase unei firme din Ploieşti. Erdan a refuzat oferta, însă propunerea în sine este de natură să deschidă un mare semn de întrebare: oare dacă drepturile litigioase ar fi fost cesionate, Primăria ar fi continuat cu aceeaşi înverşunare toate procesele de revizuire a revizuirilor respinse, sau ar fi achitat cesionarilor despăgubirile dispuse în 2012? În plus, oare nu era Grimberg în incompatibilitate, atunci când a făcut acea ofertă?

Trebuie să mai facem menţiunea că Grimberg s-a aflat într-o stare de incompatibilitate, pe care singur a menţionat-o într-un înscris oficial. Astfel, avocatul Primăriei este, totodată, şi practician în insolvenţă, calitate în care a fost numit administrator judiciar al Regiei Autonome GOLD. Deşi aceasta nu mai are nicio activitate din anul 2003, de când a vândut ultimele active către o firmă a lui Tusac, până în 2012 nu au fost întreprinse demersurile de lichidare. Prin HCL 655/02.08.2012, administraţia Radu a elaborat un program de reorganizare judiciară, angajându-l în acest scop, prin selecţie de oferte, pe Costin-Andrei Grimberg.

Salariile nesimţite de la RA GOLD

Sub îndrumarea acestuia, în 2013 GOLD-ul a avut venituri de 97.566 de lei, dar a angajat cheltuieli de 163.781 de lei, din care 139.996 lei au fost salariile. Un an mai târziu, au fost aprobate cheltuieli pentru GOLD de 379.753 de lei, din care 355.803 de lei reprezentau salariile. Ultima rectificare a bugetului alocat regiei a fost aprobată de Consiliul Local Mangalia, în cadrul unei şedinţe din ajunul Crăciunului anului 2014, la care au participat doar cei 11 consilieri din gaşca puterii. Aceştia au adoptat Hotărârea cu numărul 305, unică în felul ei prin conţinutul articolului 1, care arată că anexa bugetară a fost „întocmită de directorul general al RA GOLD Mangalia, căruia îi revine întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte corectitudinea datelor şi respectarea legislaţiei financiare în vigoare”. Măi să fie, adică ăia au votat de maimuţioi acolo, lăsându-i pe şmecherii de la GOLD să răspundă de legalitate? Apoi, la începutul acestui an, acelaşi Consiliu a luat în discuţie o adresă a lui Grimberg, în care acesta motiva faptul că nu poate achita salariile la GOLD, întrucât s-ar afla în stare de incompatibilitate, cumulând şi calitatea de avocat al Primăriei. În loc să-şi dea demisia dintr-una din cele două calităţi pentru a scăpa de incompatibilitate, Grimberg a cerut să fie desemnată o altă persoană care să plătească salariile. De parcă acest gest putea să rezolve incompatibilitatea!

NOTĂ: Prin Ordonanţa dispusă pe 25 mai 2015 în Dosarul Penal nr. 221/P/2013, procuorul de caz Andrei Bodean de la DNA Constanţa a dispus clasarea cauzei referitoare la faptele de abuz în serviciu reclamate în contra primarului Cristian Radu. Bodean nu a făcut nicio referire la hotărârea Tribunalului Constanţa dată în lămurirea dispozitivului Sentinţei Civile 840/2009, care statua că aceasta din urmă nu este constitutivă de drepturi în vederea încheierii directe a contractului de concesiune a traseelor de minicare. Reamintim că principala problemă în respectivul dosar penal era tocmai faptul că s-a încălcat o hotărâre judecătorească, la care, însă, procurorul de caz nu s-a referit în niciun fel, cel mai probabil neavând cunoştinţă de existenţa ei. Precizăm că Andrei Bodean este procurorul care i-a trimis în judecată pe foştii primari ai Mangaliei, Zanfir Iorguş şi Claudiu Tusac, principalii adversari ai lui Cristian Radu în campania electorală din 2012.

ziarulputerea.ro/primaria-toaca-sume-astronomice-in-litigii-de-rea-credinta/

Cum se cheltuiesc 465.000 lei + TVA din bugetul Mangaliei ? Pe un proces pierdut.

Filed under: Lucian Vişa — lucian visa @ 16:33

Contractul

Contract250863.1

şi rezultatul :

Contract250863.2

Cred că şi Ponta ar fi invidios că n-a făcut un astfel de contract cu Şova. În plus, Primăria mai trebuie să achite şi 10.050 lei cheltuieli de judecată. Avocaţii DMHI-ului sunt mult mai ieftini decât cei ai Primăriei şi mai şi câştigă. Eu sunt cam tare de cap şi nu prea înţeleg, poate îmi explicaţi voi.

Ştie cineva cât ar fi trebuit să plătească DMHI pentru taxa verde ?

Powered by WordPress