O gaşcă liberală a pus mâna pe proiectul de dezvoltare a unui aquapark, pe un teren de aproape 22.000 de metri pătraţi, concesionat în zona cordonului Saturn-Venus. Investiţia ar putea reaşeza Mangalia şi salba sa de staţiuni pe ruta marilor destinaţii turistice. Tocmai din acest motiv, proiectul trebuia intens popularizat, pentru a se maximiza şansele ca viitoarea facilitate să ajungă pe mâini pricepute, corect selectate în cadrul unor proceduri publice şi transparente. Dar ce speranţe să tragem de la actuala administraţie locală, care şi-a demonstrat deja metehnele de a aranja în tăcere, după principii nepotistice, marile proiecte de dezvoltare. Deşi orice primar din această ţară ar fi profitat de ocazie pentru a ţine măcar o conferinţă de presă, în care să anunţe intenţia de lansare a proiectului, Cristian Radu a mers pe burtă. Ba mai mult, a pasat procedura la ADPP Mangalia, să cadă întreaga răspundere (pentru nepotisme) pe capul directorului Cătălin Cornaci. Cu o discreţie absolută, acesta din urmă a dat undă verde publicării unui anunţ de participare în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, din 19 decembrie 2014. În cuprinsul acestuia, ADPP-ul anunţa organizarea unei licitaţii publice pentru „concesionarea terenului în suprafaţă de 21.981 mp cu nr. cadastral 108878, inventariat în domeniul public al Municipiului Mangalia, situat în Mangalia, zona cordon Saturn-Venus, în vederea realizării unui Parc Acvatic”. De asemenea, mai anunţa că licitaţia pleacă de la suma de 24.539 de euro/an şi că termenul concesiunii urma să fie de 25 de ani, cu posibilitatea prelungirii pe încă 12 ani şi şase luni. Documentaţia de participare putea fi achiziţionată în puţinele zile lucrătoare din preajma Crăciunului şi Revelionului, dar nu mai târziu de 5 ianuarie 2015.
Un comentariu buclucaş: „să se apuce janghinosul ăla de Leo”
Pe 21 ianuarie 2015, Lucian Vişa a preluat pe cunoscutul său blog singurul articol publicat de presa constănţeană despre licitaţia de concesiune de la Parcul Acvatic. Atunci s-a întâmplat ca unul din cititorii săi să posteze un comentariu la articolul în cauză, de-a dreptul premonitoriu: „să se apuce janghinosul ăla de leo… intentionat cu „l”… că e un priceput… sau „pretenarii” lui radu nu se bagă în combinaţii ce necesită investiţie din buzunarul lor?!”. În mod evident, comentatorul anonim lăsa să se înţeleagă că proiectul ar fi avut un câştigător predestinat, în persoana lui Leonard Tănase, consilier local din partea PNL-ului, coleg de partid cu primarul şi cu directorul ADPP Cătălin Cornaci. Timpul avea să demonstreze că intuiţia sa a „lovit” destul de aproape.
Oamenii lui Leo Tănase şi Cristi Drăgan
Astfel, pe 4 martie 2015, ADPP Mangalia a publicat în Monitorul Oficial al României anunţul de atribuire a contractului de concesiune. Din puţinele informaţii furnizate, aflăm că la licitaţie au participat trei firme. Oferta cea mare, care a şi făcut-o câştigătoare, i-a aparţinut firmei Mega Conect SRL Mangalia. Aceasta a oferit o redevenţă de 24.600 de euro/an, mai mare cu doar 41 de euro faţă de preţul de pornire. Nu ştim ce concurenţă reală au făcut celelalte două firme, care s-au zgârcit să mai pună un euro sau doi în plus. Cert e că Mega Conect-ul a fost invitată să încheie contractul de concesiune, în condiţii incredibil de avantajoase: un euro şi 12 cenţi pe metru pătrat/an. Ba chiar, am putea spune, de-a dreptul sfidătoare şi nesimţite, depăşite doar de nesimţirea şi mai mare a concesiunii pe 57 de bani metrul pătrat de la Parcul de Aventuri din Comorova! Niciun privat, oricât de imbecil ar fi, nu şi-ar fi cedat folosinţa unui teren din marginea plajei pentru ridicola sumă de un euro şi 12 cenţi pe metru pătrat. Aşa ceva se poate întâmpla doar la o autoritate publică, din categoria celor care vând ieftin şi cumpără scump. Concesiunea pe un euro şi 12 cenţi este o pleaşcă, având în vedere că potenţialul unui parc de distracţii acvatice este uriaş, generând cifre de afaceri de ordinul milioanelor de euro pe an. Un parc de distracţii acvatice se construieşte şi la Năvodari, însă acolo autoritatea publică nu a concesionat terenul pe mai nimic unor privaţi, preferând să dezvolte proiectul cu fonduri europene. De ce nu s-a agreat această variantă de lucru şi la Mangalia, nu ştim. Însă ştim că alegerea variantei concesionării către o firmă fără istoric în spate, fără experienţă similară, fără bonitatea financiară pentru dezvoltarea unui proiect de o asemenea anvergură, nu putea fi motivată sub aspectul oportunităţii în niciun fel plauzibil. Şi atunci de ce au făcut-o? Nu cumva pentru a crea un avantaj celor care, chipurile independent şi obiectiv, au câştigat licitaţia? Dar cât de independente şi obiective au fost procedurile de selecţie, dacă iniţiaţii comentau pe bloguri, cu luni bune înainte de publicarea rezultatelor, că terenul va ajunge la „janghinosul” de Leo?
Ca dovadă că aceste suspiciuni sunt rezonabile, compania care şi-a adjudecat licitaţia nu este chiar străină de factorii de decizie din administraţia publică locală, iar asta explică multe. În acte, Mega Conect este deţinută de Paul George Abălaru (cu o participaţie scriptică la profit de 66%) şi Marius Dinu (cu 34%). Potrivit datelor furnizate de RisCo, Abălaru este asociat, fifty-fifty, cu PNL-istul Leonard Tănase în SC Marine Craft SRL, în vreme ce Marius Dinu este asociat în firmele Crandaz Nav SRL, Volmar Shipping SRL şi Painter Ind SRL, care au aparţinut, cu toate, consilierului local PNL-ist Cristian Drăgan, aşa cum reiese din declaraţia acestuia de interese depusă la începerea mandatului. Ulterior alegerii sale în funcţia de consilier local, Drăgan s-a retras din firme, iar părţile sociale au ajuns la Marius Dinu.
Dinu – amicul Petrinei Boiţă; Abălaru – iubitul secretarei lui Radu
Şi legăturile nu se opresc aici. Astfel, Dinu are o relaţie veche şi foarte apropiată cu Petrina Boiţă, secretara Municipiului Mangalia, aşa cum reise din paginile de Facebook ale celor doi, care consemnează postări, comentarii drăgălaşe şi like-uri reciproce. De asemenea, Dinu nu ascunde din cronologia sa faptul că, de mai multe ori, a petrecut ceva timp la Sunset Beach, restaurantul familiei Boiţă, din Vama Veche. De cealaltă parte, Paul Abălaru are o relaţie de concubinaj cu Theodora Ioana Mazâlescu, fostă secretară personală a primarului Cristian Radu, actualmente şefă la Centrul de Informaţii pentru Cetăţeni (CIC). Legătura de iubire dintre Abălaru şi Mazâlescu este de notorietate publică şi reiese desluşit şi din fotografiile postate de cei doi pe reţelele sociale. Pe bloguri, mangalioţii comentează că Theodora-Ioana se îngrijeşte de actualizarea paginii personale de Facebook a primarului Radu, postând fotografii în care apare alături de şeful administraţiei locale. De asemenea, aceasta face parte şi din biroul permanent al PNL Mangalia format după instaurarea lui Cristian Radu în funcţia de preşedinte. După toate semnele, Mazâlescu este una din persoanele foarte apropiate primarului Radu, fiind la dreapta sa şi în administraţie, dar şi în activitatea de partid. Desigur, doar o întâmplare a făcut ca firma iubitului ei să pună mâna pe pleaşca de la Parcul Acvatic… mai ales că licitaţia n-a fost organizată de Primărie, ci de ADPP.
Firma care trage gaze…
Revenind la Mega Conect SRL, trebuie să mai spunem că această firmă şi-a asigurat o prezenţă activă pe piaţa de branşamente la reţeaua de gaze, fiind furnizor de centrale termice şi alte echipamente, având o relaţie privilegiată cu Megaconstruct SA, concesionarul distribuţiei de gaze naturale de la Mangalia. Date fiind neregulile punctate mai sus, precum şi incredibila cumetrie de interese, credem că întreaga afacere ridică mari semne de întrebare, pe care n-ar trebui să le ocolească nici autorităţile centrale care verifică aspectele de incompatibilitate şi conflict de interese. Aceasta cu atât mai mult cu cât politicienii care s-au căţărat pe funcţiile publice pretind că vor să dezvolte un oraş european. Foarte bine, să-l dezvolte, dar cu asemenea maniere fanariote?
ziarulputerea.ro/fabuloasele-cumetrii-de-interese-de-la-parcul-acvatic-colaboratorii-pnl-istilor-leo-tanase-si-cristi-dragan-au-pus-mana-pe-doua-hectare/