Mangalia – politica locală

11 noiembrie 2019

24 de ani fără Corneliu Coposu. Testamentul Seniorului

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 21:29

Câteva concluzii finale:

Cred că mi-am făcut datoria față de țară, față de conștiința mea. Nu cred că am să-mi reproșez vinovății majore. Am căutat să-mi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de Patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate.

Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit întotdeauna oamenii cinstiți și leali și am avut strângere de inimă atunci când prin forța împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale. Am cunoscut și detestat, din prima tinerețe, materialismul istoric și dialectic, concepțiile marxiste, tezele lui Engels, isprăvile lui Lenin. Cred că era comunistă, impusă țării noastre după al doilea război mondial, a fost cea mai mare catastrofă din istoria românească. Nu știu în câtă vreme vom recupera stagnarea malefică pe care ne-a impus-o. Dacă aș fi întrebat în ziua judecății despre urmele pe care le lasă străduințele mele de o viață, aș răspunde fără ezitare că mă socot cel puțin co-ostenitor la supraviețuirea Partidului Național Țărănesc, peste cele aproape cinci decenii de teroare; că mă felicit pentru integrarea (cu câte riscuri) Partidului în Internaționala Creștin-Democrată (1987) într-o epocă de cumplită persecuție și supraveghere polițienească; în noaptea Revoluției din decembrie am relegalizat Partidul, scriptic desființat în iulie 1947 (în realitate funcționând clandestin chiar și în pușcării); am redeschis, cu dificultate, ajutat de un mănunchi de oameni vrednici pe care suferințele nu i-au descurajat, drumul lui Maniu și Mihalache , peste un hău de patruzeci și cinci de ani, plin cu osemintele martirilor care au înfruntat cumplita viitură rusă-comunistă; (Partidul Național Țărănesc, cu definiția pe care i-am adăugat-o “Creștin-Democrat” a fost înscris primul, cu nr. 1 la Tribunalul București, în registrul formațiunilor politice); prin eforturi susținute și osteneli necântărite, prin deplasări obositoare și demersuri repetate, am reușit să integrez Partidul în conclavul formațiunilor politice respectate și respectabile ale Occidentului, marcând o prezență europeană cu doi ani înaintea încercărilor oficiale de adeziune la civilizația continentală; am stabilit legături de colaborare cu cele mai importante personalități de decizie din apus și am obținut prețuirea și ajutorul moral și material al acestora.

Partidul nostru este în prezent factor important în Uniunea Europeană Creștin Democrată, în Internaționala Creștin Democrată, în Uniunea Partidelor Populare – iar organizațiile noastre speciale (de tineret, muncitori, femei) fac parte din organismele internaționale ale categoriilor respective. Am avut satisfacția de a fi invitat în capitalele occidentale, de a lega dialoguri cu șefii de stat și prim-miniștrii statelor occidentale, cu șefii electivi și exponenții de căpetenie ai țărilor democrate din Europa și Statele Unite. În toate acțiunile întreprinse am militat nu numai pentru interesele subiective ale Partidului pe care-l reprezentam, ci și pentru prestigiul și interesele țării.

Am fost întotdeauna mândru de calitatea mea de român, cu toate că mi-am etalat, dintr-o decență explicabilă, patriotismul, nici nu am făcut paradă demagogică de naționalism.

Am avut satisfacții și decepții. Îmi pare bine că decepțiile, cauzate de lichelismul, lipsa de loialitate și incorectitudinea unor oameni apropiați nu m-au demoralizat. Permanentele agresiuni fizice și morale ale căror țintă am fost vreme de o jumătate de secol, probabil că mi-au consolidat rezistența și facultatea de a trece, cu oarecare înțelepciune, peste dovezile de ingratitudine și “lucrăturile clandestine” încropite cu vicleșug împotriva mea. Cred că am fost cel mai calomniat om politic din zilele post-revoluționare. Intransigența mea, refuzul compromisurilor anti-morale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării, nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltroniei, a complexului relei credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental. De aceea am fost identificat ca inamic de căpetenie al încercărilor de “restaurare nostalgică a epocii de dinainte de evenimente.” Nu cred că acțiunea viguroasă de demonetizare, întreprinsă pe toate planurile împotriva mea, a dat sau va da rezultate. De altfel, ce le-aș putea reproșa celor pe care însăși existența mea îi proiectează spre băncile acuzării? Reproș îndreptățit aș putea avea doar celor racolați pentru această murdară deprindere, din rândul prietenilor proprii. Dacă până cândva se va face procesul comunismului( înțeleg procesul celor care au contribuit, în concret, la dezastrul țării, rândurile de față ar putea servi ca argument în instanță, în favorul celor încriminați. Anume: oamenii (sau sub-oamenii) care s-au pretat la acțiunile degradante ce li se vor pune în sarcină( teroare, asasinate, torționări, persecuții criminale) nu trebuie să fie pedepsiți, ci internați în ospicii. Din partea-mi i-am iertat pe toți, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizică și morală, de toate crimele și păcatele pe care le-au făcut. I-am iertat și pe cei care s-au întrecut într-o condamnabilă competiție a calomniei și defăimării. Sunt oameni cu sufletele corupte, care nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare. Ispășirea acțiunii lor mercenare se va solda cândva prin remușcări tardive.

Cred că am făcut tot ce mi-a stat omenește în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. (“Eu nu voi supraviețui. Voi, care veți scăpa de iadul comunist, aveți datoria să duceți mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare!“)

Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar și în condiții deosebit de dificile, îl trec în sarcina generației tinere a Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.

Cu credința în Dumnezeu și în viitorul neamului românesc, înainte

Corneliu Coposu

Hemer, noaptea de 24/25 iulie 1994”

evz.ro 11.11.2019

6 noiembrie 2019

Mircea Diaconu, eliberat prin disoluția ALDE și Pro România

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 17:17

O situație cu totul și cu totul neobșnuită. Un candidat prezidențial, care de altfel nici nu stă rău în sondaje, Mircea Diaconu, asumat în mod atipic de două partide printr-un document oficial, se ridică dintre scaune. Iar partidele ALDE și Pro România rămân între scaune. O fereastră de oportunitate pentru un candidat care se autoproclamă independent!

Mircea Diaconu până la urmă are parte de ce și-a dorit. Să candideze ca independent. Să nu depindă de vreun partid. Să nu-i fie dator în caz de reușită vreunui partid politic. Sondajele îl plasează, cu câteva zile înaintea primului tur de scurtin, într-o poziție bună. Prăbușirea lui Dan Barna îl aduce pe Mircea Diaconu în a treia poziție. Iar pierderea guvernării de către PSD l-ar putea propulsa în finală. Dacă el reușește în cele câteva zile rămase să consolideze imaginea pe care a încercat din răsputeri să și-o creeze, cea de independent, există o șansă de a înregistra o spectaculoasă surpriză. O victorie morală, poate și electorală, în fața unui Klaus Iohannis plasat de Germania, cu sprijinul nucleului dur UE, încă înaintea scrutinului electoral într-o poziție de guvernator. Guvernator al unei colonii. Cum el însuși, instinctiv, a definit România în declarația pe care a făcut-o cu ocazia instalării propriului său consilier, Bogdan Aurescu, la portofoliul Ministerului de Externe.

Dar ce s-a întâmplat cu cele două partide care și-au asumat susținerea unui candidat independent în persoana lui Mircea Diaconu? Din capul locului este corect să fac precizarea că acesta a subliniat în toate declarațiile sale că este independent de Pro România și de ALDE. Dar, pentru a avea o șansă, acceptă oferta acestora, care au pus la dispoziție o infrastructură minimă, dar indispensabilă. Partide care vor fi prezente în secțiile unde vor fi numărate voturile. Mulți dintre români, mă refer la noi, cei care l-am susținut la europarlamentare, nu l-am crezut. Unii chiar au afirmat pe rețelele de socializare că Mircea Diaconu a devenit și el un produs al sistemului. Fiind susținut de Pro România, în condițiile în care Silviu Predoiu, fostul șef al Serviciului de Informații Externe, a devenit consilierul politic al lui Victor Ponta și în condțiile în care Victor Ponta însuși a făcut și face parte din statul subteran. Împreună cu mai mulți indivizi din staff-ul Pro România. Mircea Diaconu s-a ținut de cuvânt. În campania sa electorală a refuzat cu obstinație să fie însoțit de liderii centrali sau locali ai celor două partide. Și, între timp, ALDE și Pro România s-au făcut praf.

Victor Ponta a încercat o operație extrem de sofisticată. Să rupă ALDE din alianța cu PSD. Să se alieze el însuși cu ALDE. Să-l determine pe Călin Popescu Tăriceanu să abandonzee jocul prezidențialelor. Să susțină împreună un candidat neutru, în persoana lui Mircea Diaconu. Să creeze un pol politic pe care să îl conducă și care să decidă raportul de forțe fie în favoarea PSD, fie în favoarea frontului anti-PSD. Firește, în schimbul unor avantaje substanțiale. Acest joc, până la un punct, i-a reușit. Și cu certitudine își va atinge unul dintre cele mai importante obiective. Șubrezirea PSD într-o asemenea manieră, încât să devină posibilă, într-o bună zi, revenirea sa pe un cal alb la conducerea partidului.

Dar tot acest castel de nisip s-a prăbușit. Mai întâi prin disoluția ALDE. ALDE s-a rupt în trei. Unii, împreună cu ștampila partidului și cu domnul Călin Popescu Tăriceanu, au traversat strada și s-au aliat cu PNL. Implicit, cu Iohannis. Fix cu partidul și cu liderul politic susținuți de staul subteran și care la rândul lor au susținut în toate formele posibile statul subteran. A doua bucată din ALDE s-a lăsat strâns îmbrățișată de Viorica Dăncilă și s-a sufocat sub această îmbrățișare. Un al treilea ALDE a rămas pe drumuri. Între cele două tabere. Și încearcă din răsputeri să se cristalizeze într-o mișcare politică.

A intrat și Pro România în bâțâieli. Este un partid tipic al dronelor. Cu mulți oameni la vârf, care sunt fie ofițeri acoperiți ai serviciilor secrete, fie sunt rezerviști ai acestora. Și într-o situație și în cealaltă, ei se află sub dublă comandă. Dronele în aceste condiții fiind creații ale unor aripi divergente ale statului subteran, zboară în stol în timp de pace, dar dezordonat în timp de război. Și cum era de așteptat, cel puțin șase drone de la vârful Pro România au ieșit din pluton. Și au votat pentru instalarea Guvernului Orban. Ponta vrea să îi excludă din partid pe liderii Pro România care au răspuns la alte comenzi decât ale sale. Dar aceștia, fondatori ai partidului fiind, în frunte cu un alt ex-premier, Mihai Tudose, nu se lasă duși. Vor ei înșiși să-l excludă pe Ponta din partid.

În concluzie, ALDE spart în bucăți nu mai este sub nicio formă în măsură să-l susțină pe Mircea Diaconu. Cu atât mai mult cu cât acesta îl contracandidează pe Kaus Iohannis, cu care Tăriceanu a bătut palma. Pro România, un partid care din capul locului a cam fost rupt în fund, acum este rupt în două. Și astfel Mircea Diaconu e liber ca pasărea cerului. E liber să primească voturi anti-Iohannis. E liber să primească voturile celor care nu-l vor pe Iohannis, dar nu o vor nici pe Dăncilă. E liber să primească voturile celor care nu au încredere în niciunul dintre ceilați contracandidați. Cum ar fi Toader Paleologu, susținut de Traian Băsescu. Sau Kelemen Hunor, susținut de un partid care, după 30 de ani, a rămas tot etnic, refuzând să devină un partid național. Ca să nu mai vorbim de Dan Barna, arhanghelul falsei lupte împotriva corupției, care pe zi ce trece pare a fi tot mai corupt.

Lui Mircea Diaconu, mizeria politică din România i-a deschis o fereastră de oportunitate. Prin care românii ar putea demonstra că nu sunt toți legați la ochi și manipulabili de factorul intern și extern!

Sorin Roșca Stănescu, Telegraf 06.11.2019

24 septembrie 2019

NU E GLUMĂ! AU CERUT URGENT SĂ SCHIMBE NUMELE SERIALULUI MANGALIȚA DE PE ANTENA 1

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 16:43

Nu, nu este nicio glumă, făcută cu doar câteva zile înainte de debutul pe micile ecrane ale celui mai nou film românesc! E oficială cerința de a schimba urgent numele serialului “Mangalița” de pe Antena 1. Iar în urmă cu câteva ore s-a aflat și care este motivul din spatele acestei schimbări de ultim moment.

Au cerut urgent să schimbe numele serialului Mangalița de pe Antena 1

Reprezentanții Asociației Crescătorilor de Suine Mangalița sunt revoltați pe oficialii de la Antena 1, post unde va rula peste câteva zile un serial cu numele “Mangalița” (n.r.: numele unei localități fictive din film). Motivul: crescătorii de porci nu își doresc asocierea dintre serialul difuzat de trustul intact Intact și rasa de animale! Astfel, ei au trimis un document oficial adresat șefilor de la Antena 1 în care au notat că noul film “aduce prejudicii grave crescătorilor onești”, relatează paginademedia.ro.

Alina Drăgușin, cancan.ro 24.09.2019

30 iulie 2019

Ministrul de Interne Nicolae Moga și-a dat DEMISIA!

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 16:50

Politicianul constănțean PSD Nicolae Moga a anunțat, marți, 30 iulie a.c., că își dă demisia din funcția de ministrul al Afacerilor Interne.

Demisia survine în contextul evenimentelor nefericite de la Caracal și la doar câteva zile de la numirea în funcție.

„În urma unei discuţii pe care am avut-o în această dimineaţă cu primul ministru al Guvernului României, doamna Viorica Dăncilă, am decis să mă retrag din funcţia de ministru al Afacerilor Interne. Am luat această hotărâre pentru a salva o parte din prestigiul puternic afectat al acestei instituţii”, a declarat Moga.

”În cele şase zile în care am condus Ministerul Afacerilor Interne, am dispus toate controalele posibile pentru identificarea vinovaţilor în cazul tragediei de la Caracal. Toate aceste cercetări vor continua. Am încredere în oameni oneşti şi profesionişti din minister că vor reuşi să ducă la bun sfârşit munca pe care am început-o împreună şi le mulţumesc pentru colaborare. Îi mulţumesc doamnei prim-ministru pentru încredere şi trebuie ca astfel de evenimente să nu mai fie posibile în viitor”, a mai afirmat Nicolae Moga.

Constănțeanul Moga a depus jurământul ca ministru al Afacerilor Interne pe data de 24 iulie a.c..

Acesta și-a anunțat demisia înainte de începerea ședinței CSAT, în care urmează să se discute raportul Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la modul de acţiune în cazul celor două adolescente ucise la Caracal.

Replica 30.07.2019

20 iulie 2019

Preşedintele PNL, Ludovic Orban: „Decizia CCR, contrară voinţei exprimate de români la referendumul de pe 26 mai”

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 15:00

Decizia CCR privind respingerea iniţiativei legislative de revizuire a Constituţiei depuse de PNL alături de partenerii din Opoziţie este surprinzătoare în condiţiile în care milioane de români s-au exprimat în favoarea interzicerii amnistiei şi graţierii pentru fapte de corupţie la referendumul de pe 26 mai, a afirmat preşedintele PNL, Ludovic Orban. 

„Decizia este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în urmă cu nici o lună, Curtea Constituţională a validat referendumul pe Justiţie. Pe cale de consecinţă, este inexplicabil că judecătorii Curţii au decis să respingă proiectul de revizuire a Constituţiei iniţiat de PNL alături de partenerii din Opoziţie, în condiţiile în care acesta a transpus întocmai întrebările formulate la referendum. La ora actuală, Constituţia României nu prevede dreptul fundamental de a fi graţiat şi amnistiat”, a explicat Orban, citat de Agerpres. 

În opinia sa, decizia CCR poate fi interpretată de cei care sunt „obişnuiţi” să comită fapte de corupţie drept „un cadou nesperat”. 

„Avertizez PSD-ALDE să nu încerce să profite în mod politicianist de decizia Curţii şi să înceteze să acţioneze împotriva voinţei cetăţenilor, aşa cum se prefigurează; în caz contrar, românii îi vor sancţiona aspru la alegerile de peste câteva luni, iar actuala majoritate va fi nostalgică după scorul de la alegerile europarlamentare. Reamintesc şi faptul că în urma Deciziei CCR nr. 682/2012 nu pot fi adoptate prevederi legale care să fie contrare voinţei cetăţenilor”, a transmis preşedintele PNL.

Cuget Liber 20.07.2019

16 iulie 2019

DNA – un pumn la ficat şi unul la bărbie! Micii Dumnezei şi marele fâs

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 15:54

Direcţia Naţională Anticorupţie a primit, ieri, doi pumni. Unul la bărbie, celălalt la ficat. Două lovituri care îi şifonează maxim imaginea şi care dau apă la moară celor care susţin teoria „butoanelor” şi a „comenzilor politice de execuţie”. Spunea un cunoscut manager că există, la nivel naţional, un mecanism pervers, care decide cine şi când devine penal. Cu cele două lovituri năprasnice încasate ieri, DNA se clatină mai ceva ca un beţiv ce iese „afumat” din cârciumă. 

Prima lovitură – cea la ficat. Doi dintre cei mai cunoscuţi procurori din România, Lucian Onea, şeful diviziei de elită (cum o prezenta Laura Kovessi) DNA Ploieşti, şi Mircea Negulescu, au fost trimişi în judecată, suspecţi fiind de mai multe infracţiuni, abuzul fiind o constantă generală. Scandalul este unul fără precedent şi ridică un mare semn de întrebare în dreptul activităţii celor doi procurori. Chiar se credeau Dumnezei? Urmează să aflăm în curând. 

Cea de-a doua lovitură – la bărbie. Seara, a mai venit o veste trăsnet: inculpaţii din „Dosarul Portul” au fost achitaţi. Decizie definitivă a ÎCCJ! 

Sunt convins că vă amintiţi circul din 2012, când procurorii anunţau cu surle şi trâmbiţe, cu cai mascaţi, cu televiziuni şi tot tacâmul, că au destructurat un grup infracţional organizat care făcea legea în port, la vamă, care scotea mii de euro pe zi din şpagă. Vă mai amintiţi de formulele „lotul Mironescu”, de bălăcăreala senatorului (pe atunci) Banias, de numărarea caselor, terenurilor şi banilor lui Bogatu, director în port. La 7 ani distanţă, totul s-a dovedit a fi un mare fâs. O petardă. Instanţa a dovedit că suspecţii sunt nevinovaţi, în port nu s-a luat şpagă. DNA nu şi-a făcut bine lecţiile, o lucrare cu picioare de lut! 

XXX 

Departe de mine (la ani lumină distanţă!) ideea de a cosmetiza imaginea personajelor mai sus amintite sau de a decredibiliza o instituţie special concepută pentru a lupta şi învinge corupţia. Dar cele două episoade de ieri trebuie să ne dea tuturor de gândit… 

Sorin Mihalache, Cuget Liber 16.07.2019

30 iunie 2019

Despre loialitate și trădare în PNL și PSD

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 9:18

Se consumă momente cruciale de o parte și de alta a liniei de tranșee în interiorul ambelor partide. Și este cel mai potrivit moment să vorbim puțin despre loialitate și trădare. Pentru a fi mai clar, am ales două exemple. Aparent, fără vreo legătură între ele. Crin Antonescu pentru PNL și Codrin Ștefănescu pentru PSD. Și voi începe cu ce e mai rău.

Crin Antonescu a fost trădat de trei ori la rând într-un interval de timp record. La trădat cu cinism partenerul său din USL, Victor Ponta. Cu care avea o înțelegere fermă, împărtășită întregii lumi. Și parafată de ambele partide. Ponta urma să devină prim-ministru și a devenit. Iar Crin Antonescu, conform înțelegerii, trebuia să fie susținut de ambele partide pentru a candida la alegerile prezidențiale. Unde ar fi câștigat fără probleme. Dar Ponta l-a trădat. L-a trădat pentru că, în secret, a făcut un alt pact. Cu statul subteran. Dacă i-ar fi ieșit, el urma să devină președinte, George Maior, directorul SRI, prim-ministru, iar micuțul său aliat politic, Gabriel Oprea, șef al Serviciului Român de Informații. Crin Antonescu aflase din timp de trădare. Chiar a doua zi după ce fusese perfectată infama înțelegere. Aflase de la mine. Dar nu a crezut. A avut mai multă încredere în partenerul său politic, Victor Ponta. Și asta l-a costat.

A doua trădare s-a produs la scurt timp după ce l-a adus pe Klaus Iohannis în politica mare de la București. În primul moment favorabil, acesta i-a făcut vânt peste bord. I-a luat locul atât în calitate de președinte PNL, cât și de candidat prezidențial. Și nu i-a ajuns. L-a executat în continuare, până când s-a ales praful și pulberea din cariera politică a lui Crin. Și nici acum, după atâția ani, Iohannis nu l-a lăsat să scoată capul la suprafață. Și astfel Crin Antonescu a devenit nepotrivit până și pentru un rol de candidat europarlamentar.

A treia trădare este mai dureroasă decât primele două. L-au trădat oamenii din partid. A doua trădare, fără a treia trădare, nu se putea împlini. Cei mai apropiați colaboratori i-au întors pur și splu spatele lui Crin Antonescu. Și asta după ce îi ajutase pe fiecare în parte să se ridice și să dobândeacsă relevanță și puterere. Unii chiar în exces. Unora Crin le-a dat o putere discreționară. De care s-au folosit pentru a-și construi găști în interiorul partidului și pentru a-și culca la pământ adversarii. Și astfel, cu excepția acestor trădători, în jurul lui Crin Antonescu s-a creat o zonă de pământ pârjolit. Chiar atunci când ar fi avut mai multă nevoie de susținători.

Cinismul aproape barbar cu care a fost trădat și executat Crin Antonescu nu poate avea echivalent decât privind în oglindă loialitatea de care a dat dovadă în situații limită un alt personaj, membru marcant al PSD. Codrin Ștefănescu. Și tot de trei ori.

Vă amintiți cum a fost executat de către Laura Codruța Kovesi, la comanda lui Traian Băsescu, Adrian Năstase? Cei doi s-au înfruntat în alegerile prezidențiale și nici astăzi nu este foarte clar cum de a câștigat Băsescu la mustață. Dar primul lucru important pe care l-a afirmat, primul angajament pe care și l-a asumat, a fost că-l va călca pe cap pe Năstase, după ce îi va fi pus capul pe marginea rigolei. Ceea ce a și făcut. Paralizați de violența atacului penal la care a fost supus Năstase, cei mai mulți lideri PSD au amuțit. Și au făcut vid în jurul acestuia. Au acceptat să fie debarcat rând pe rând din toate funcțiile. Inclusiv din cea de președinte al Camerei Deputaților. Au răsucit cuțitul pe care i-l înfipsese Băsescu în spate cu ajutorul procurorilor. Și un singur personaj i-a rămas loial. Și a stat lângă Năstase până în ultima clipă. A riscat atât de mult, încât președintele de instanță l-a dat afară din sala de judecată. Acest personaj este Codrin Ștefănescu.

Același Codrin Ștefănescu pe care mai târziu l-am regăsit lângă Victor Ponta în cele mai controversate momente ale carierei politice a acestuia. Codrin Ștefănescu este unul dintre primii oameni politici, desigur după Crin Antonescu, pe care l-am informat în detaliu asupra rolului duplicitar pe care

îl juca partenerul său de partid. Asupra intențiilor reale ale acestuia. Asupra statutului său de acoperit. De jucător al statului subteran. Nici Codrin Ștefănescu nu a crezut. Și i-a rămas loial lui Ponta. Până în ultima clipă. Până când Ponta și-a dat arama pe față. Și a început să-și atace cu o violență din ce în ce mai mare propriul partid.

A treia oară, același Codrin Ștefănescu i-a rămas loial până la capăt lui Liviu Dragnea. Chiar și când acesta renunțase la orice formă, fie ea și simbolică, de conducere colectivă. Când se izolase într-un cerc închis, desenat în propriul partid. Când se credea Dumnezeu. Codrin Ștefănescu a rămas strângând din dinți loial, alături de Dragnea. Loial a rămas și după ce Dragnea l-a executat luni de zile. Până când a revenit la vârful partidului, Dragnea l-a transformat pe Codrin Ștefănescu într-un neica nimeni. Și din nou i-a rămas loial, până când liderul PSD a fost aruncat după gratii. Și astăzi îi mai este loial. Pentru că, în ciuda divergențelor, au împărtășit și împărtășesc câteva principii și credințe comune.

De ce am ales aceste două exemple, aparent fără nicio legătură între ele? Pentru că primul exemplu ne arată cât de hidoasă este trădarea, fie ea și politică, cât de departe poate merge această trădare și ce consecințe nefaste poate juca trădarea în viața unui partid. Pentru că PNL, în urma triplei trădări a lui Antonescu, a devenit un partid blestemat. Nu s-a mai ridicat niciodată la ceea ce era cândva. Și nici nu se va mai ridica mult timp. Nici măcar prin furtul alegerilor. Iar cel de-al doilea exemplu ne înfățișează virtuțiile loialității. Ale unor loialități care nu sunt neapărat aducătoare de beneficii pentru sine. Chiar dimpotrivă. Dar care pot înnobila imaginea unui partid. Vai de partidul care are prea mulți trădători. Și cinste partidului în care loialitatea își mai poate spune cuvântul. Iată, Crin Antonescu este astăzi un caz tragic de jucător politic mort. În timp ce Codrin Ștefănescu, loial față de oameni, dar mai ales loial față de principiile pe care și le-a asumat, continuă să rămână în picioare drept și curajos și să se lupte cu conștiința că, pierzând o bătălie, nu pierde și războiul.

Sorin Roșca Stănescu, Telegraf 28.06.2019

27 iunie 2019

Un celebru actor dă de pământ cu Guvernul: Să vă fie rușine! Au cheltuit de ieri viitorul

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 17:55

Cunoscutul actor Marius Vizante a reacționat dur pe pagina sa de Facebook, lansând un atac fără precedent la adresa guvernanților.

Marius Vizante a avut o reacție incendiară pe pagina sa de socializare. Actorul i-a făcut praf pe guvernanți, despre care a spus că „au dublat salarii aiurea, au mărit pensii, scheme, au plătit contracte astronomice unor nimeni lucioși, au purjat festivaluri tembele și-mi imaginez că e la fel și-n alte domenii”.

„Dobitocii care decid astăzi au cheltuit de ieri viitorul!

În teatre e jale: oameni lăsați pe drumuri, contracte neonorate de luni de zile, ba, sunt unii (scenografi, muzicieni, ateliere de productie, etc.) care au mai și cheltuit din banii proprii ca spectacolele să iasă la timp. De ce s-a ajuns aici? Pentru că dobitocii care decid astăzi au cheltuit, de ieri, viitorul! – Au dublat salarii aiurea, au mărit pensii, scheme, au plătit contracte astronomice unor nimeni lucioși, au purjat festivaluri tembele și-mi imaginez că e la fel și-n alte domenii (cei care decid se aseamănă înfricoșător de mult!). Falimentul e dovedit, nu văd vinovații plătind.

Guvernul a tărăgănat bugetul, primăria s-a ocupat de serbări inepte, însă nu pot să nu-i învinovățesc și pe directorii de instituții (au aprobat proiecte când era evident că nu se pot onora!). Au ciugulit fericiți din căușul palmelor pesediste, pe vreme cheltuielilor fără cap, cred că ar fi momentul să se și pălmuiască acum cu ele. Să vă fie rușine miniștrii, primari, consilieri culturali și directori de instituții. Cum veți achita facturile oamenilor neplătiți de luni de zile? Cum veți suporta o națiune tembelizată de nepriceperea și hoția voastră? Inculților!”, a reacționat celebrul actor. 

Radu Andone, capital.ro 27.06.2019

20 iunie 2019

Dăncilă: Revenirea la alegerea primarilor în două tururi este imposibilă

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 16:41

Președintele interimar al PSD Viorica Dăncilă a afirmat că este imposibil revenirea la alegerea primarilor în două tururi, notează stiripesurse.ro.

„Acest lucru e imposibil pentru că orice modificare se face cu un an înainte de alegeri. Deci această modificare cred că nu mai are sens să o discutăm. Și eu cred că bine, pentru că evităm astfel votul negativ. Ca să faci două rânduri de tururi nu cred că e oportun. Este opinia mea personală. Nu am discutat cu nimeni despre alegerea primarilor în două tururi, dar eu am încredere că cel ales prin vot trebuie să conducă comunitățile respective”, a declarat Viorica Dăncilă, marți seară la România Tv, întrebată dacă ar fi dispusă să facă un compromis cu ALDE pentru alegerea primarilor în două tururi.

Replica 20.06.2019

19 iunie 2019

STATUL-PARALEL (r) a salvat-o pe VIORICA DĂNCILĂ! De ce a picat moțiunea de cenzură

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 17:02

Viorica Dăncilă este un premier cel puțin nepotrivit. Pare o improvizație care te lasă de fiecare dată cu gura căscată. Deși are același ritm de a vorbi ca și Klaus Iohannis, pare că se străduiește mai mult să rostească cuvintele corect în limba română.

Cu toate acestea Viorica Dăncilă este premierul perfect pentru toți. Din acest motiv nu va trece nici o moțiune de cenzură până la alegerile locale. Este o afirmație riscantă, dar cred în logica ei. Politică, dar nu numai.

Viorica Dăncilă este premierul perfect pentru Klaus Iohannis. A devenit docilă de când a plecat Liviu Dragnea la pușcărie, influența ofițerilor superiori de informații (r) care au populat Palatul Victoria fiind evidentă. „CERCUL DE FIER” cum este denumit anturajul premierei Dăncilă este format din:

– COSTIN MIHALACHE (fost diplomat și ofițer SIE), actualul șef al Cancelariei Primului-Ministru,

– ANDREI-MARIUS DIAMESCU (DGIA), general de informații și contraspionaj,

– ICĂ VOINEA (PSD, interese în zona apelor minerale – Borsec, prieten cu Mihalache și Isărescu),

– ANTON PISAROGLU (fost bodyguard al unui mogul și partener de afaceri cu Alan Blaine Stone, fondator și fost CEO al firmei americane de apărare Circinus Defense LLC interesată de contractele de armament)

– FLORIN CIOCĂNELEA, ex-Petrom, venit direct din anturajul lui Liviu Luca și Sorin Ovidiu Vântu.

Toți sunt oameni cu legături vechi în structurile de informații.

Ca să completăm tabloul, vă pot spune că la ușa primului-ministru stau trei secretare de la Direcția Specială a Guvernului.

Toți acești consilierii i-au construit un profil de prim-ministru care nu va supăra pe nimeni, ba chiar dimpotrivă. Beneficiază de sprijinul mai multor „organe” de presă, în frunte cu „Adevărul”, autorii unor interviuri în serie cu Viorica Dăncilă, stil sergent-major. Ceea ce mă face să afirm că CRISTIAN BURCI nu va vinde trustul de presă, așa cum se zvonea, mai ales că este creditat cu atât de mare influență la Palatul Victoria. Iar atunci când interesele de afaceri sunt mari, ordinele pe măsură.

Obiectivele? Pe termen scurt este vorba despre preluarea PSD, iar pe termen mediu de rezolvarea unor probleme de afaceri. Exemple? Armament, Legea Apelor Minerale, Legea Minelor, pe care Nicolae Bădălău a refuzat să le schimbe după indicațiile primului-ministru la începutul lunii mai, dar pe care va trebui să le facă cum i se spune în iunie. Interesele sunt majore, iar „Cercul de Fier” din jurul lui Dăncilă știe să joace pe termen lung.

Așa că putem spune că Statul-Paralel (r) de care Viorica Dăncilă nu a auzit niciodată va avea grijă să treacă peste toate hopurile. Spre liniștea tuturor…

Dan Andronic, evz.ro 19.06.2019

Older Posts »

Powered by WordPress