Mangalia – politica locală

11 noiembrie 2018

Corneliu COPOSU: ”Negociem orice, dar NU NEGOCIEM PRINCIPII!” Moștenirea Seniorului – 23 ani de când nu mai este

Filed under: Ştiri naţionale — lucian visa @ 18:23

Acum 23 de ani, pe 11 noiembrie 1995, se stingea din viață la 79 ani, Corneliu Coposu – liderul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, cel care a petrecut 17 ani și jumătate în închisorile comuniste.

Corneliu Coposu a fost una dintre cele mai auzite voci ale opoziției, fiind omul de încredere al lui Iuliu Maniu. A fost membru al Partidului Național Țărănesc, până la interzicerea acestuia în 1947. După Revoluția din 1989 a reînviat partidul căruia i-a fost fidel sub denumirea de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat. În 1992 a fost ales senator în cadrul Parlamentului României. În calitate de președinte PNȚCD, a înființat Convenția Democrată Română, o alianță politică și electorală care făcea mai ușor auzită vocea opoziției față de guvernarea Frontul Salvării Naționale.

În 1942 s-a căsătorit cu Arlette Marcovici, fiica generalului Marcovici. Arlette Coposu a făcut închisoare între 1950 și 1964 și a murit în 1965. După 1940, a colaborat cu o serie de publicații precum: “Ardealul”, “Zorile”, “Dacia”, “Șantier”, “Curentul”, “Cuvântul Liber”, “Dreptatea”.

În noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, de pe patul de spital din Germania, Corneliu Coposu a scris un testament politic. A procedat astfel, pentru că în dimineaţa zilei de 25 iulie urma să fie supus unei intervenţii chirurgicale pe care, cu câte ceasuri înainte, o simţea ca fiind sfârşitul: „S-ar putea ca intervenţia chirurgicală să-mi fie fatală”. Când a revenit în țară, pe aeroportul Otopeni, bătrânul palid a cerut iertare: ”Iertați-mă că n-am murit! Poade data viitoare! M-am întors să dărâm Guvernul!”

Testamentul politic al liderului PNŢCD, Corneliu Coposu, îndeamnă generaţia tânără să se implice în apărarea valorilor democraţiei şi să nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru că doar în acest mod România va reuşi să depăşească traumele lăsate de perioada comunistă. Alte idei care transpar sunt credinţa în Dumnezeu, în familie şi faptul că restaurarea monarhiei ar fi singura măsură care să asigure salvarea României. Printre principiile enunţate de Coposu se numără patriotismul dovedit prin fapte, nu prin vorbe, şi puterea exemplului personal care să educe tinerii în spiritul valorilor universale.

„Testamentul politic al lui Corneliu Coposu, care mi-a fost încredinţat mie, a fost acesta: scopul nu scuză mijloacele. Mijloacele necurate îţi doboară până la urmă scopul“, spunea Emil Constantinescu.

În ultimele zile de viață a Seniorului, acesta și-a notat câteva dorințe. Și-a dorit să fie „înmormântat fără pompă, fără cuvântări în cimitirul din Bucureşti” iar conducerea Partidului Naţional Ţărănesc să treacă „sub jurisdicţia lui Ion Diaconescu”. De asemenea, pune amare preț pe noua generație și spera ca „generaţia veche să predea ştafeta generaţiilor viitoare”.

În acest Testament, Corneliu Coposu își nota că: ”politica este o activitate morală şi nu poate fi delimitată de etică şi de onestitate. Am preţuit întotdeauna oamenii cinstiţi şi leali şi am avut strângere de inimă atunci când prin forţa împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor şi a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esenţa obiectivelor pentru care militezi”.

Pe 31 octombrie 1995 a fost internat la Spitalul Universitar, la terapie internsivă. Un medic de la spital spune atunci că „Nu am văzut, în 30 de ani de medicină, pe cineva care să aibă atâta putere de rezistenţă“. După 12 zile de spitalizare, pe 11 noiembrie 1995, la ora 9.40 Corneliu Coposu și-a dat ultima suflare. Emil Constantinescu, spune la acea vreme că România și-a mutat granițele în sufletul lui generos.

În ediția din 12 noiembrie 1995, Ion Cristoiu scria în Evenimentul Zilei despre moartea Seniorului: ”Corneliu Coposu n-a supravieţuit închisorii comuniste. El a învins-o. Supravieţuitor trimite la imaginea de victimă. Adică la un om care nu poate fi decât plâns. Or, în niciun moment din aceşti ultimi 6 ani, Corneliu Coposu nu s-a înfăţişat ca un om care trebuie compătimit”.

Adversarii politici ai acestuia, i-au recunoscut adevărata valoare abia la moartea lui. La înmormântarea lui Corneliu Coposu, din 14 noiembrie 1995, Calea Victoriei devenind neîncăpătoare, participând peste 20.000 de români, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic. Nu a fost decretat zi de doliu național, dar românii aveau doliul în sufletul lor – nu se mai vindeau flori, se dădeau pe degeaba celor care voiau a-i aduce un ultim omagiu, autobuzele claxonau îndelung, până și sindicatele au tăcut, păstrând parcă un moment de reculegere în memoria lui Corneliu Coposu.

Chiar dacă nu a fost lăsat să ia parte la înmormântarea lui Corneliu Coposu, Regele Mihai I al României, a transmis un mesaj audio tuturor românilor. ”Popor îndurerat la trecerea în veșnicie a lui Corneliu Coposu. Mă alătur în doliu familiei sale, partidului căruia i-a închinat viața și tuturor românilor loviți de pierderea marelui om de stat. Dimensiunea sa etică a impus un simbol al valorilor esențiale ale neamului nostru. Autoritatea sa morală a constituit coloana vertebrală a structurilor care din decembrie 1989 au reunit toți românii dornici să-și scoată țara din impas. Prin caracterul său ferm a impus respect până și adversarilor săi cei mai încrâncenați. Iată, viața exemplară a acestui mare român a fost o pildă pentru toți cei care l-au cunoscut. Împreună cu întreaga Familie Regală, am fost impresionați de seninătatea cu care a trecut prin încercările căruia i-au zdruncinat sănătatea, dar nu i-au alterat crezul: dârz și demn a luptat până la sfârșit. Suflet generos, fidel țării și Coroanei, Corneliu Coposu a trăit prin dăruirea în întregime. Salutul cel mai demn în memoria lui Corneliu Coposu pe care îl pot aduce cei ce-l însoțesc pe ultimul său drum este promisiunea de a duce la îndeplinire cele începute de el. Tututor, și mai ales tinerilor, să le fie pildă de patriotism, devotament și tărie de caracter. Românii știu cât de mult dorea Corneliu Coposu șă ne putem întoarce acasă spre binele țării. Tot atât de mult aș fi dorit și eu să mă aflu alături de cei care îi duc acum ultimul omagiu. De aici de departe și de pe pământ străin, îi închin un gând pios și mă rog pentru odihna sufletului său. Dumnezeu să-l ierte și să-l primească în împărăția sa!”

În Piața Revoluției din Capitală, este așezat un monument în amintirea Seniorului Corneliu Coposu, monument așezat față în față cu cel al lui Iuliu Maniu. Astfel, maestrul și ucenicul s-au reîntâlnit pentru eternitate.

Cristian Tănase , evz.ro 11.11.2018

Un comentariu

  1. https://georgianfulea.files.wordpress.com/2016/03/dsc02637.jpg
    „Blestemul acestei ţări este ca, peste 20-25 de ani, să fie condusă şi pe dreapta, şi pe stânga, de acelaşi FSN!”

    Comentariu by nabuco — 13 noiembrie 2018 @ 12:58

RSS feed for comments on this post.

Sorry, the comment form is closed at this time.

Powered by WordPress