În urmă cu puţin timp, zvonurile privind iminenta închidere a fabricii de confecţii Lumotex, deţinută de către un investitor german, s-au adeverit, din păcate. Astfel, agentul economic din Germania, Horst Schobel, a decis să-şi mute activitatea în Albania, unde taxele, impozitele şi facilităţile acordate investitorilor sunt mult mai avantajoase.
Zvonuri referitoare la închiderea porţilor fabricii, unde se confecţionau costume, jachete şi alte articole vestimentare, au apărut încă de anul trecut, într-o primă etapă având loc doar o restrângere a activităţii. Astfel, o parte dintre angajate au fost trimise în şomaj, maşinile de cusut şi celelalte utilaje fiind mutate în noua fabrică din Albania. Până la închiderea definitivă, produsă în urmă cu mai puţin de două săptămâni, mai lucrau 100 de angajate din Mangalia şi comunele învecinate. Acum, însă, şi acestea se află în şomaj, îngroşând numărul persoanelor fără loc de muncă.
Acestora li se adaugă persoanele care au lucrat, vara, în turism, cât şi cele care nu reuşesc să-şi găsească, la Mangalia, un job potrivit pregătirii profesionale. Aceasta este ultima fabrică de confecții închisă la Mangalia, în trecut mai existând Eurotex și Steillman, ambele fiind desființate în urmă cu câțiva ani.
Situaţia este destul de critică pentru comunitatea locală, dar şi pentru cetăţenii din localităţile limitrofe, care nu au nicio posibilitate să se angajeze în zonă, singura variantă rămânând aceea de a pleca în străinătate. Pe de altă parte, vara ce tocmai a trecut, s-a înregistrat o criză acută de personal calificat în turism, astfel că luni la rând au curs anunţuri de angajare, iar agenţii economici au fost nevoiţi să angajeze şi elevi de liceu pentru a putea ţine deschise unităţile de cazare şi de alimentaţie publică.
Singura speranţă pentru Mangalia şi împrejurimi rămâne tot Şantierul Naval fost DMHI, în prezent, Damen, aflat în plin proces de redresare. În privinţa celorlalţi, cetăţeni care nu au pregătire în construcţia şi reparaţia de nave, lucrurile nu sunt, deloc, roz, dimpotrivă, Mangalia neavând nicio alternativă optimă pentru aceştia. În zonă, mai apar anunţuri de angajare în domeniul comerţului, şi foarte rar al serviciilor, însă în magazine, personalul se schimbă foarte des, din cauza salariilor mici şi a volumului mare de muncă (cărat, depozitat, aşezat marfă, încasat bani de la clienţi).
Şi cum sezonul rece este lung, costisitor (în privinţa costurilor pentru asigurarea şi plata căldurii) şi lipsit de oportunităţi, prezentul şi viitorul sunt sumbre pentru cetăţenii din Mangalia rămaşi fără loc de muncă, dar cu copii de crescut, rate în bănci şi facturi de achitat lunar.
editiadesud.ro 04.10.2018
Motivul este creșterea salariului minim pe economie în mod aberant. După viitoarea mărire de la 01.01.2019 și alte firme de mărime asemănătoare, mai ales din micile orașe, vor face la fel.
Să-i mulțumim lui Liviu Dragnea, Olguței Vasilescu și evident PSD-ului pentru că are grijă de familia tradițională.
De ce să dăm ajutoare, salarii nejustificate la bugetari și pensii speciale din impozitele și taxele celor ce produc, când putem să ne îndatorăm ?
Vom ajunge mai rău decât Grecia. Numai că pe noi, Germania nu dă doi bani și nu ne va ajuta cu nimic.
Comentariu by lucian visa — 4 octombrie 2018 @ 17:55
https://www.cotidianul.ro/ce-trebuie-sa-stie-cei-care-au-obligatii-fiscale/
Comentariu by nabuco — 4 octombrie 2018 @ 19:33
Da… Să mulţumim tuturor celorlalte guverne care au menţinut mîna de lucru din România în situaţia de a lucra acelaşi număr de ore, cu aceeaşi producţie, pe mai puţin de jumătate din salariile plătite „afară”, dar cu preţuri la raft ca „afară”.
Nici un investitor nu îndrăzneşte să propună autorităţilor de „afară” un plan de investiţii în care muncitorii autohtoni ar urma să fie plătiţi cu mai puţin de jumătate din salariul necesar satisfacerii drepturilor constituţionale la viaţă decentă, sănătate, educaţie. Zic bine?…
OK, dacă Albania are preţuri la raft „de Albania”, pot înţelege decizia managerială. Neamţul nu are probleme de moralitate fiindcă salariul pe care l-a găsit acolo asigură o viaţă „trăibilă” pentru lucrătorii albanezi angajaţi.
Dar la noi… Noi avem salarii de Albania şi preţuri de Germania… E o situaţie aberantă.
Cuiul lui Pepelea e la preţurile de la raft. „Alinierea” s-a făcut numai la preţuri, în paralel cu Balada Românului Leneş şi Neproductiv.
Păi, ia să vedem…
Cum se justifică salarizarea unui profesor care lucrează aceleaşi ore ca afară pe salariu la 30% faţă de cel de afară?
Cum se justifică salarizarea unui angajat la o benzinărie care lucrează aceleaşi ore ca afară, vinde la fel de multă benzină ca afară la preţuri mai mari decît afară, da pe salariu la nici jumătate faţă de afară?
Şi alţii, nu mai scriu de ei.
Ei bine, salariaţii aceştia găsesc la raft preţuri ca afară.
De ce ar mai sta cineva în România pe nici jumătate de salariu, dacă poate face aceeaşi muncă pe un salariu întreg (sau aproape întreg, de cînd cu aglomerarea forţei de muncă din România)…?
Ce e de făcut, zic?
Comentariu by Părintele Între-bare — 4 octombrie 2018 @ 21:34
e complicata problema parinte.in mare parte ai dreptate.
dar, atat timp cat produci 2 lei si tu vrei sa mananci de 4 e cam greu.
problema e cu furtul in toate domeniile .si spaga.la toate nivelurile.politica romaniei a fost bazata pe vindem tot ieftin doar cat sa ne iasa noua spaga.omv ul nu are petrol nu are rafinarii dar salariul angajatului la pompa in austria e mai mare decat al celui din romania.si benzina e mai ieftina.acolo.de ce?penca onor guvernul de la vremea aia a luat o spaga.ca sa i numere ouale.
si cazurile sunt multe.
doctorii si asitentele .vor sa fie platiti ca afara.de unde? nu vorbim de sitemul de sanatate pus pe butuci tot de doctori aflati la conducere.nu vorbim de faptul ca doctorii care tipa ca s prost platiti si emigreaza afara au studiile platite tot de statul roman.adica de contribuabil.si de 25 de ani se vede la buzunar
e de vorbit mult pe tema asta.
advearul e ca ne am vandut ieftin si pe spagi luate de politicieni.
sa nu i uitam pe bugetari.care cica nu s platiti ca afara.treziti va!! afara salariul unui bugetar e mai mic decat al unui [privat.la o o pregatire egala.iar numarul bugetarilor intr o economie sanatoasa nu l depasesete pe cel al privatilor.
sa vorbim de pensii?de aberatiile de pensii speciale?de sporuri?de pensii ale militarilor de ex care depasesc ultimul lor salariu?
ne furam de veacuri caciula si ne mintim.si nu cred ca ne mai facem bine
Comentariu by wow — 5 octombrie 2018 @ 9:23
Pt 1:
Ce legătură au una cu alta.
Salariul minim pe economie a crescut și în mediul privat. Lumotex este o companie privată, nu a închis din cauza salariilor crescute la bugetari.
Opinia mea: productivitatea muncii în România este la jumătate față de Germania (ex.). Dar salariile sunt de 4 ori mai mici.
Dacă un neamț produce 200 euro pe zi (productivitatea muncii), angajatorul îi dă salariatului 100 euro, iar compania reține 100 euro. Astfel neamțul ia 2.400 euro (24 zile lucrătoare) pe lună.
În Romania un angajat produce la jumătate, deci 100 euro pe zi. Cu 25 euro este plătit angajatul, iar compania reține 75 euro. Românul este plătit la jumătate din cuantumul cu care este plătit neamțul din productivitatea sa. Astfel salariatul român ia salariu 600 euro pe lună (24 zile lucrătoare).
Multinaționala, care are activitate în Germania și România, pretinde statutului concesii și alte facilități, deoarece în Germania câștigă 100 euro pe zi, iar în România doar 75 euro/zi, amenință că se retrage din România, dacă nu primește aceste facilități.
Toate multinationalele externalizează profitul (inclusiv DMHI a făcut asta), practic mare parte din productivitatea muncii a românilor pleacă în străinătate.
Per total, suferă românul și România.
În 2015, pentru un salariu minim pe economie luai in mână 750 lei, iar contribuția la CAS și CASS era mult mai mică decât în prezent. Si nu erau platite de companii. Astăzi se duce brutal la 2.050 lei, cu contribuție pe angajat, deci un grad de încasare mai mare. Iar angajatul pe salariul minim ia în mână 1.300 lei. Aproape dublu față de 2015.
Bineinteles, a crescut rata inflațieu de la 4,1% cât a fost în 2016 la 4,66% pe o medie din ultimele 12 luni. (calculată pe indice IAPC)
《Comisia Europeană estimează că rata inflaţiei va creşte la 4,2% anul acesta şi va încetini la 3,4% anul viitor, în timp ce inflaţia de bază ar urma să urce de la 0,8% în 2017 la 3,3% în 2018 şi 3,5% în 2019.》
Ca fapt divers, cea mai mare inflație a fost în 2013, când, după o perioadă de tăiere a salariilor, când au fost readuse la valorile inițiale.
Revenind la subiect: impactul creșterii salariului minim pe economie – în opinia mea o măsură necesară dacă vrem să ne apropiem de o plată similară cu UE în raport cu productivitatea muncii – s-a simțit prin închiderea societăților comerciale care supravietuiau din greu, pe muchie de cuțit, cât și prin închiderea companiilor care exploatau această diferență de plată a productivității muncii, în dauna angajatului român.
Cel care funcționa la nivel de supraviețuire, încât nu si-a permis o mărire a salariului minim, a închis prăvălia. E un lucru rău? E un lucru bun? Opinia mea este că în macroeconomie, este ca principiu un lucru bun să se închidă societățile cometciale care supraviețuiesc. Oamenii care le închid au astfel posibilitatea să înceapă un alt drum, dar mai prosper, nu la nivel de supraviețuire. Au șansa aceasta, nu e o certitudine că o să reușească. Dar păstrându-le la nivelul supraviețuirii, nu există nicio șansă.
Lumotex se mută în altă țară. Să exploateze o altă diferență de plată a productivității muncii. Să ne lamentăm că 400 de femei nu mai au job plătit cu 800 lei/lună? Adică 10.000 lei/an? Acești bani îi câștigă în prezent cu salariul minim în sezonul estival. Cum nici acum nu sunt de ajuns 800 lei pe lună, nici în urmă cu 1 an nu erau de ajuns, pentru că prețurile au crescut cu o medie de maxim 5,5%. Nu mai plângeți cu lacrimi de crocodil!
Ce fac cele 400 de angajate care nu mai au serviciu? 400 de angajate, cu experiență în acel domeniu. Știți cât de greu se gasesc persoane cu experiență și cu îndemânare în acest domeniu?
Aici este problema noastră, a mangalioților, că nu știm să valorificăm ce avem. Sunt acum programe START UP NATION, diverse alte surse de finanțare europene, dar noi nu stim să scriem un proiect. Nu există în Mangalia o posibilitate de consultanță. De aceea propuneam Centrul Municipal pentru Fonduri Structurale, cu consultanți pentru societăți comerciale și persoane fizice care doresc să dezvolte o activitate comercială.
Cum povesteam, dacă schimbăm sistemul de colectare al deșeurilor reușim să reciclăm o mare parte. Din plasticul reciclat putem fabrica papuci pentru cei 500.000 turisti care vin anual în sejur. Ori colace gonflabile, saltele, etc. Toate aceste produse pot fi personalizate, să fie și suveniruri, ori instrumente de marketing pentru destinația turistică.
Tot pentru acești 500.000 turiști, ori pentru cei care merg în Vama Veche sau Costinești, se pot fabrica pantaloni scurți, tricouri, costume de baie, etc., după trend sau după „patern”-ul colecțiilor din anul viitor. Dacă 10% din turisti vin fără papuci la mare, noi le vindem chinezisme și turcisme. Personalizarea transforma produsul dintr-o mercandizare generală, la una personală, sentimentală. Pretul unui produs personalizat (devine amintirea momentului) nu concurează cu prețul unui produs general.
Sectorul privat trebuie să se deștepte. Avem piață aici, la noi, timp de 3 luni pe an. Nu trebuie să umblăm cu produsele prin țară, umblă țara pe la noi. În papucii noștri. Apoi pleacă cu ei, se răspândesc în toată țara. Un marketing ca acesta, la nivel național, pe gratis, nu-l are nimeni că șansă.
Administrația publică trebuie să înființeze acel centru municipal pentru privați, în vederea absortiei de fonduri. Și să încurajeze privații, nu să-i blocheze.
Avem 400 de persoane profesionalizate în confecționarea produselor textile. Ce facem cu ele?
Asta că guvernul plici, fleoșc, tronc… e doar o scuză a leneviei și a prostiei noastre, a administratiei si a mediului de afaceri din municipiu.
Comentariu by Mentalistul — 5 octombrie 2018 @ 10:23
PMP se duce în direcția Radu Cristian:
https://www.ordinea.ro/deputatul-robert-turcescu-strange-relatiile-cu-primarul-mangaliei-radu-cristian/
Comentariu by Red John — 5 octombrie 2018 @ 11:37
Excelent raţionamentul!
Aşa este!
Precum prea bine ai observat şi tu, în calculul productivităţii de 200 euro/zi raportată de neamţ NU intră productivitatea „adusă” din ţări guvernate de clici de hoţi, ca România, de exemplu…
Tu ne spui că cei 100 de euro în plus, raportaţi ca productivitate faţă de România, sînt produşi acolo la ei, în Germania…
***
Păi, hai să vedem…
Orice activitate productivă are ca benchmark valoarea numerică a expresiei „X producţie / unitate de timp”.
Este o constantă în jurul căreia se fac celelalte calcule de costuri, profit, impozite etc.
Asta este cheia în care trebuie privite atît condiţiile din România, cît şi cele din ţările civilizate.
Nici o companie nu se mută cu afacerea ca să producă MAI PUŢIN, ci ca să producă LA FEL sau MAI MULT.
Nici o companie nu vrea să lucreze sub benchmark, pentru că acţionarii tropăie după profit.
Salariile mari, taxele mari, preţurile mari la energie presupun profituri mici mentru acţionari.
Ultimul parametru la care trebuie/vrea să umble patronul este salariul angajatului, pentru că orice afacere are şi o responsabilitate socială.
Numai că la noi e super-ofertă: taxe mici, preţ preferenţial la energie şi salarii mici, iar investitorului i se permite şi să vîndă la preţ mare, şi să îşi care profitul la el în ţară…
Şi în timp ce trece graniţa cu valiza de bani – din care i-au „căzut” cîteva fişicuri pe la guvernanţii autohtoni – investitorul ne spune peste umăr „aveţi productivitate mică, băi sărakilor şi leneshilor!”…
Politicienii ca tine ne cîntă aceeaşi baladă a românului leneş şi prost, ca să nu se mai vadă hoţia şi corupţia, şi ne explică ei ce afacere de succes este producţia de chiloţi din plastic…
***
Coliva servită ca tort.
Ecuaţia asta [ X producţie/unitate de timp, cu costuri şi salarii mici şi vîndută la preţ mare ] este propusă de politicienii români şi firmelor româneşti. Ca să fie „mediu concurenţial echilibrat”…
Numai că, spre deosebire de profiturile „investitorilor străini”, profiturile firmelor autohtone se duc în vistieria Statului, ca să nu cumva să îndrăznească „patronul ăla chiabur” să mărească salariile angajaţilor, nu cumva angajaţii să aibă mai mulţi bani pentru mai multe mărfuri, că „creşte inflaţia, dom-le”…
Hai să vedem dacă productivitatea este la jumătate, cum ne abureşti tu:
Un lucrător la benzinărie:
-vinde la fel de multă benzină pe tură ca cel de afară. Ba chiar, poate mai multă, că e cu apă în ea, astfel că maşinile consumă mult.
-salariul lui este la sfert faţă de salariul unui vînzător la pompă din afară.
-va să zică, românache produce LA FEL sau mai mult decît cel de afară, pe salariu la sfert, dar cumpără haleală şi haine la preţuri ca afară.
Cheia „succesului” din România este „salarii mici, preţuri ca afară”
La medici şi profesori este la fel.
În construcţii este aproape la fel de grav.
Dar nu e numai atît…
La raportările de productivitate, companiile din Germania adaugă şi profitabilitatea din România la profitabilitatea lor per ansablu, de-aia neamţul raportează o productivitate de 200 de euro pe zi.
***
De ce, în altă ţară, investitorului străin i se pune în faţă catastiful cu condiţiile minime pe care trebuie să le asigure salariatului băştinaş, astfel ca ăla să poată avea trai decent (la care are dreptul), asistenţă medicală (la care are dreptul), să ţină copiii la şcoală (tot drepturi), concediu plătit, rate, mîncare, taxe şi impozite? De ce la ei se ţine cont, iar la noi nu?
Îndrăzneşte vreun întreprinzător în Anglia, sau în Germania, sau în Franţa etc, să propună un plan de afacere în care angajaţii din ţările respective să fie plătiţi la jumătate?!
„Nu sîntem în stare să producem mai multă valoare” este faţa cealaltă a propagandei „românu-i leneş şi neproductiv”.
Dacă era leneş, de ce a plecat afară la muncă „adevărată”? Pentru că e muncă mai grea, mai multă şi românul e masochist?…
Nu! A plecat pentru că, la aceeaşi muncă şi producţie, primeşte salariu mai mare decît în ţară. Punct.
Românii au plecat şi pleacă cu o ritm de doi pe oră… Or pleca pentru peisaj, ca francezii? Or pleca pentru climă, ca englezii?
Iar tu vii şi ne explici cum 400 de oameni calificaţi pot cîştiga salarii ca afară făcînd papuci şi chiloţi din plastic reciclat…
***
O singură hibă are basmul tău „social-democrat”: este absolut mincinos. Deşi înţelegi foarte bine cum stau lucrurile, încerci, cu graţia unui elefant care croşetează, să ne explici cît de performante şi demne de aplaudat de-a-mpicioarelea sînt prestaţiile Dăncilei şi Votcuţei.
Comentariu by Părintele Manipulaţie — 5 octombrie 2018 @ 12:06
http:/// – .ankor .ankor
Comentariu by ebejoedoh — 5 octombrie 2018 @ 13:49
Pt 7:
Nu am gasit un raționament economic, ci doar politic, în toată expunerea dtale. Nu stiu cât te pricepi dta, ce experiență ai în astfel de domeniu, dar eu am căpătat experiența pe banii mei.
Atunci când nu mai am piață de extindere cu profit N%, mă mulțumesc și cu profit (N-25 euro), dacă înseamnă tot un plus. Dacă în Germania compania opreste 100 euro pe zi, iar în România oprește 75 euro pe zi, în profit nu avem aceeași diferență deoarece cheltuielile fixe în Germania sunt mai mari decât în România. Cheltuieli fixe: chirii, impozite, servicii diverse, etc.
Impozitul pe profit in Germania era de 29,48%! Nu stiu daca a mai scazut de 2-3 ani, dar toate statele membre OECD au o medie de impozit pe profit de 25%.
Per total, din 100 euro din Germania sau Norvegia, compania rămâne cu mai puțin din 75 euro produși în România.
Mi-am exprimat o opinie pur economică, nu fac politică în matematică.
Am ajuns să acuzăm că un salariat câștigă mai mult? Mă refer în domeniul privat, despre asta este discuția. Ați ajuns să acuzati că un angajat câștigă mai mult, că se mai apropie putin de plata productivității muncii din țările la care ne uităm cu jind?
Era mai bine cu salariul minim de 750 lei in mână?
În februarie 2017, aproximativ 40% (aproximativ 2,1 milioane de angajaţi) au primit salariul minim, din care aproximativ 300.000 lucrau în sectorul public.
În Ianuarie 2017, rata somajului era de 4,80%, iar în August 2018 rata somajului este de 3,46%.
Comparând România lui 2017 cu România lui 2016, puterea de cumpărare a românilor nu a scăzut. Din contră. România (+7,8%) a înregistrat cel mai mare avans în ceea ce privește puterea de cumpărare.
Despre servicii publice? Din 1.900 lei plătești contribuții la pensii și la sanatate, încât cel cu salariu minim ajunge să ia 1.150 lei în mână. Și plătește contribuții în valoare de 800 lei (mai pune angajatorul cca 50 lei). Pe vechi, contribuția era doar de 500, asta dacă angajatorul făcea plata.
O concluzie a opiniei mele: Lumotex nu din vina creșterii salariului minim pe economie a plecat. Ci pentru că poate exploata în altă parte. Acei 13.000 lei / an plătiți de Lumotex salariatei sale de la masina de cusut, incluzând contribuțiile aferente către taxe, pot fi câștigati astăzi cu salariul minim pe economie în 6 luni. Iar contribuțiile sunt mai mari.
În exprimarea dtale că sunt mincinos nu aduci niciun argument rațional. Ori corect economic.
Eu am o opinie. Te poti exprima că este greșită, argumentând. De ce te exprimi dta despre mine, și nu despre ideea in sine? Din asta se remarc pe unde sunt inteligența și caracterul dtale.
Comentariu by Mentalistul — 5 octombrie 2018 @ 13:58
https://www.stareanatiei.ro/2018/10/buget-deci-exist/
Comentariu by nabuco — 5 octombrie 2018 @ 14:31
Situatia e mult mai grava decat va inchipuiti. Horst ala zis peruca aducea mari sume de bani prin achizitionarea de servicii sexuale.Banii pe care ii platea unei muncitoare sunt o nimica toata. Bani care la randul lor se duceau pe benzina , barbut si case tiganesti neautorizate. Acum ce o sa mai facem..
Comentariu by Geanay — 8 octombrie 2018 @ 22:58
Aceleași postări de doi bani pe care le vărsați mereu pentru a scuza o prostie a partidului de la guvernare.
E bine că s-a închis Lumotexul și niște femei sunt acum șomere ?
Comentariu by lucian visa — 9 octombrie 2018 @ 18:27
Pt 12:
Eu mă refer strict la creșterea salariului minim pe economie. În opinia mea este bună această creștere. Per total țară, conform cifrelor, șomajul a scăzut. Nu este bine lucrul acesta? Nu este bine și faptul că puterea de cumpărare a cca 40% de salariați din România (atâția au salariul minim) a crescut?
Acele femei pot lucra acum 5 luni și banii câștigati pe aceste 5 luni sunt de aceeasi valoare cu banii câștigati timp de 1 an, cu 800 lei/lună.
Dacă motivul închiderii Lumotex este că a crescut salariul minim, atunci din partea mea foarte bine că s-a închis un loc de exploatare, de sclavie pe 2 lei.
Așa cum gândesc că este mai bine să crească salariul minim în putere de cumpărare, să ajungă conform productivității muncii, tot așa sunt in stare să gândesc soluții și pentru acești oameni.
Eu văd o oportunitate că în Mangalia există femei pricepute și profesionalizate în industria producției de confecții textile. Alătur oportunitatea aceasta cu faptul că avem 500.000 de turiști în fiecare sezon în stațiunile noastre. Plus piață în celelalte stațiuni de pe litoral. Aceasta oportunitate tine de domeniul sectorului privat. Așa cum și decizia de a închide Lumotex este a proprietarului, nu a guvernului. Formula afacerii lui se baza pe salariul sub 200 euro. Nu este ușor să ții o fabrică de confecții textile dacă nu ai comenzi programate pe ceas. La 250 de angajați trebuie să plătești minim 75.000 euro pe lună (cu totul). Asta înseamnă o producție pe zi lucrătoare de 3.000 euro. Fiecare zi în care nu ai avut comenzi să meargă full fiecare minut, dai bani din buzunar. Chiar dacă produci confecții textile „de mase”, gen casual, cum produce grupul Arcadia din UK (Jack&Jones,Next, Dorothy Perkins, H&M, etc.), la ordinul miilor pe un patern, plata la o pereche de pantaloni este de cca 1 pound, adică 1 euro și ceva. Trebuie să faci 3.000 perechi pe zi si sa ai comenzi de 75.000 bucăți pe lună. Dacă produci pentru grupul Ittiere (Hugo Boss, Cavalli, Armani, Dolce Gabbana), producție unei perechi de pantaloni se plătește cu 20 euro, dar se fac puține pe colecție, maxim 200. Care se duc 6 la Tokyo, 6 la New York, etc. Dar un astfel de patern scoti puține la o linie de 12 masini de cusut. Lumotex avea comenzi de branduri intre acestea, astfel cred ca încasa maxim 5 euro pe o pereche de pantaloni. In zile bune. Asta înseamnă o producție de minim 600 perechi de pantaloni pe zi să scoată doar salariile și cheltuielile fixe.
Anii 1997-2003 au fost apogeul confectiilor textile în sistem Lohn. La Mangalia aveam Steilmann, fabrică de confecții care a funcționat în incinta fabricii de lapte. Si mai aveau o fabrică tocmai la Baia Mare. Când le dădeam comenzi la Steilmann, o împărțeau în 2, trebuia sa trimit 1 QC la Mangalia și unul la Baia Mare. Iar eu să mă plimb dintr-o margine în altă margine a țării.
Pe Bd.Magheru, în buricul Bucureștiului, soția mea avea un shop de haine de branduri. Iar la 20 ani era managerul unei subsidiare din Romania a unei companii englezesti care dădea concomitent de lucru la 23 de fabrici de confecții din România, care lucra cu Arcadia Group. L-am cunoscut pe Richard Caring, am fost în UK. Asta e un șmecher in industria fashion, care are acum o avere de peste 1 miliard euro. Firma in UK se numea ICD (International Clothing Design), iar in România se numea ICC. A mea a fost partener si in „First File”, inregistrata in Londra (eu eram milițian), firma care în anul 2.000 a exportat 2 milioane de piese lucrate în România. Cu asta se ocupa, exportul. Scriu și eu rahaturile astea, din nostalgie. Dar stiu foarte bine aceasta industrie.
Mai întâi mărirea salariilor a început în Focșani, unde existau 10 fabrici de confecții deținute de italieni. Începuseră sa-si fure angajații intre ele, cam cum își fură șantierele navale angajații. Sa ia oameni de la Mangalia, subcontractorii din CNC au dat mai mult. Apoi Vard a dat și mai mult. La un momentdat grupurile din Mangalia erau pline și cu anunturi din străinătate. Ca la Damen Mangalia subcontractorii să aducă pe cei profesionalizati și cu experienta înapoi, în caz de contractează comenzi multe, vor trebui să dea salarii mari.
La fel s-a întâmplat în Focșani. De la 100$ a ajuns salariul unei cusatorese la 400-500$, cât al unui corporație mediu, de atunci. Si s-a întins în țară. Astfel că au plecat cu producția in Bangladesh, în Sri Lanka, etc. A ținut cât a ținut. De atunci România nu a mai făcut confecții textile. In perioada aceea se exportau milioane de piese pe an din România, eram in mijlocul unor playeri importanți. Nașul meu si-a deschis o companie de nasturi și fermoare în România, ca să dea accesoriile. A ajuns să fabrice milioane de nasturi și fermoare, s-a asociat cu o firmă germană de renume, a dat marfă și lui Lumotex.
Si s-a dus. Un procent important din angajatele din România lucrau în fabrici de confecții textile. Si apoi nu au mai avut de lucru.
Dar se plătea putin. Era o nebunie. Acum ce se intampla? România nu mai produce fashion, produce componente auto. Peste 4% din angajații României lucrează în fabrici de componente auto, care de exportă. Se câștigă salarii mai bune, este o producție sustenabila că fabrică, nu muncești că sclavul chinez.
Ce fac femeile care lucrau la Lumotex? Fie se trezeste unul deștept să folosească această mână de lucru gata profesionalizate si experimentată, fie se reprofileaza pe acelasi skill.
Face Ozzy fabrică de papuci din pet-urile reciclare, să vindem turiștilor veniți la plaja papuci personalizati cu Republica Manga (Neptun, Olimp, Venus, etc.) sau papuci de camera hotelurilor, de unică folosință, fabricate din deșeurile de plastic reciclate din Mangalia.
Exemplu: Am trimis atasatilor comerciali a unor ambasade și unor asociații patronale din străinătate (care au participat la Koln Messe) un studiu cu piața de pâine din Mangalia și împrejurimi/stațiuni. De 2 saptamani mă tot caută pentru mai multe informatii o companie din străinătate, ba să le zic despre parcul industrial, ba să fac un inventar al norilor din zonă, etc. Mangalia nu are moară, iar cca 4,5 milioane euro cifra de afaceri se face din CAEN: 111 – Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase si a plantelor producatoare de seminte oleaginoase
19,9 milioane lei
19.886.031 lei
(4,5 milioane euro)
Așa poate interveni Direcția care se ocupă de Mediul de Afaceri din primărie. Sa trimita „Informări de Oportunitate” cum am facut eu. Altfel e primit când informația sau invitația o face autoritatea publică locală.
Iar am scris mult, dar ce am scris eu este pentru oamenii inteligenti, nu pentru ignoranți care nu au ieșit din Mangalia decât ca turisti.
În mod normal, cu închiderea Lumotex, un primar ar trebui să se trezească și să invite investitori să folosească mâna de lucru profesionalizată.
Dacă astazi aveam un centru municipal pentru fonduri structurale, asa cum il propun, de consultanta si asistenta gratuită pentru cetățeni și agenți comerciali, acum cineva avea curajul să acceseze fonduri europene pentru a dezvolta ceva in sensul asta expus mai sus.
Comentariu by Mentalistul — 10 octombrie 2018 @ 1:12
Economia reală funcționează în privat și nu la comandă politică. Când cererea de locuri de muncă va fi suficientă, salariile vor crește. Până se va întâmpla asta la Mangalia, femeile acestea vor depăși vârsta de pensionare. Nu s-au dus la Lumotex pe salariul minim obligate de patron, ci de viața înfloritoare din România.
Până vor veni la Mangalia atașații comerciali, prietenii tăi miliardari și Nicole Kidman, va mai trece multă vreme.
Comentariu by lucian visa — 10 octombrie 2018 @ 17:26