Mangalia – politica locală

3 ianuarie 2018

Despre evenimentele de atunci. A murit Nicolae Simionescu, ultimul primar al Mangaliei de dinainte de 1989

Filed under: Sudul litoralului — lucian visa @ 13:24

Ieri, 2 ianuarie 2018, a încetat din viață Nicolae Simionescu, primar al orașului Mangalia în perioada 1987 – 1989.

Am stat de vorbă cu domnul Simionescu în toamna anului 2013, când pregăteam pentru tipar, împreună cu Ovidiu Mihalache, comandor în rezervă, apariția volumului pe care l-am intitulat „Revoluția din Decembrie 1989. Valoarea libertății”. Informațiile pe care le-am obținut de la domnul Simionescu, referitoare la modul cum s-au desfășurat evenimentele din Decembrie 1989, la Mangalia, le-am publicat, împreună cu alte interviuri, în cartea menționată. Întrucât numărul volumelor tipărite nu a fost foarte mare, acestea epuizându-se cu prilejul lansării de carte, redau aici, pentru cei interesați, opiniile domnului Nicolae Simionescu despre ceea ce s-a întâmplat la Mangalia în Decembrie 1989.

„Ziua de 22 decembrie a început cu o ședință la Constanța, convocată de Mihai Marina, primul secretar al Comitetului Județean al P.C.R. Constanța. La ședință ni s-a spus că trebuie să luăm măsuri ca activitatea să se desfășoare în bune condiții în toate instituțiile din localitățile pe care le conduceam. La ședință am aflat că generalul Vasile Milea, Ministrul Apărării Naționale, s-a sinucis.

Atunci am început să ne îngrijorăm. Știam că la Timișoara situația era tensionată. Cu un ARO vechi am plecat către Mangalia.

În fața Primăriei erau adunați 200-300 de oameni, care strigau lozinci împotriva lui Ceaușescu. Fosta Miliție primise deja dispoziție să asigure ordinea și liniștea, să nu permită distrugeri. În Primărie exista un rastel de armament al Gărzilor patriotice și arhiva, care trebuiau securizate. Când am ajuns, am stat de vorbă cu oamenii și i-am rugat să constituie o Comisie, cu care să dialogăm asupra măsurilor ce urmau a fi luate, după care oamenii mi-au făcut loc să intru în Primărie. De asemenea, am rugat organele Miliției și Gărzile patriotice să nu bruscheze populația, să nu creeze animozități și, mai ales, să nu tragă focuri de armă.

Pe cei din delegația venită la mine în birou i-am rugat să nu devasteze, pentru că voiau să arunce operele lui Ceaușescu prin geam. I-am convins să deschidă geamul și să nu spargă nimic. După ce le-au aruncat pe geam, au luat televizorul din biroul meu și l-au instalat în fața Primăriei. L-am sunat apoi pe domnul Traian Lupu, care era directorul Casei de Cultură, și l-am rugat să trimită o stație de amplificare, pentru ca toți cei care doreau să-și exprime doleanțele să se poată face auziți.

După ce au instalat stația de amplificare, mai mulți cetățeni au luat cuvântul. Pentru a evita eventuale incidente, eu am rămas în birou. Am luat legătura cu Armata, care deja primise ordin să înființeze patrule formate din cadre și soldați. Aceste patrule urmau să circule prin oraș și să asigure liniștea.

În prima noapte am rămas în Primăria Mangalia, împreună cu ei. Telefoanele erau la dispoziția colectivului care preluase comanda, iar eu eram consultat în diverse probleme. Cooperarea noastră a fost foarte bună. Cu majoritatea eram în relații foarte bune și nu au fost incidente.

În zilele următoare s-a constituit Frontul Salvării Naționale. M-au întrebat dacă vreau să fac parte din Comitet, dar eu am considerat că este mai bine să nu mă implic. Armata a trimis un reprezentant, care făcea schimb la fiecare 12 ore. În fruntea lor l-au ales pe doctorul Bogdan Dumitrescu. Am stat cu ei în Primărie până după Revelion.

Cel care a preluat atribuțiile din partea F.S.N. a fost un inginer din Șantierul 2 Mai, delegat de colectivul de acolo. Am făcut predarea-primirea actelor în primele zile de după Revelion, printre acestea fiind toate documentele Comitetului orășenesc de partid și tot inventarul din clădirea Primăriei.

În toată perioada am avut sprijinul celor din Comitet. Noaptea dormeam la Casa Armatei, la Unitatea Militară sau la hotelul Doina din Neptun, pentru a evita orice situație neprevăzută. Soția era acasă și permanent am ținut legătura prin telefon. Menționez că nu au fost probleme.

Eu consider că în Mangalia nu a fost o revoluție în adevăratul sens al cuvântului. A fost o trecere amiabilă a puterii în mâinile Comitetului Frontului Salvării Naționale. Nu au fost incidente, nu s-a spart niciun geam. Pot spune că a fost o Revoluție de catifea, la Mangalia.

La spital însă au fost ceva probleme, când s-a tras de pe mare. Au fost găuriți câțiva pereți, dar nimeni nu a fost rănit sau ucis. Au fost și grupuri de diversiune, dar intențiile lor nu au avut succes. Eu sunt mulțumit că nu mi s-a întâmplat nimic în acele zile și nici după. Mulți cetățeni ai Mangaliei, și acum, după 23 de ani (discuția a avut loc în anul 2013 – n.a.), îmi spun: «Să trăiți domn Primar!» Am lăsat întotdeauna loc de «Bună ziua!» Nu am făcut abuzuri, căci aș fi fost bogat acum. Prin toată activitatea pe care am desfășurat-o, în cei aproximativ trei ani, cât am fost primar, am contribuit la dezvoltarea și înfrumusețarea orașului.”

Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule Nicolae Simionescu!

Sorin Marcel Colesniuc, Ziua de Constanța 03.01.2018

Powered by WordPress